Efemere clipiri

Ceva despre mine

2009-07-09T23:00:00.001+03:00

Dacă eram o lună, aş fi fost…mai. Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost…vineri, Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost…miezul noptii, Dacă eram un animal marin, aş fi fost…delfin.

Dacă eram o direcţie, aş fi fost…inainte, Dacă eram o virtute, aş fi fost…sinceritate, Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost…Regina Victoria. Dacă eram o planetă, aş fi fost…Terra.

Dacă eram un lichid, aş fi fost…lapte rece, Dacă eram o piatră, aş fi fost…nisip, Dacă eram o pasăre, aş fi fost…porumbel, Dacă eram o plantă, aş fi fost…palmier.

Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost..semi innorat, Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost…pian, Dacă eram o emoţie, aş fi fost…”indragosteala”, Dacă eram un sunet, aş fi fost…cel al unei picaturi de apa.

Dacă eram un element, aş fi fost…Oxigen, Dacă eram un cântec, aş fi fost…ceva de la RHCP, Dacă eram un film, aş fi fost…Lost in translation.

Dacă eram o carte, aş fi fost…Orbitor, Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost…Ana Karenina, Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost…un desert, Dacă eram un oraş, aş fi fost…Londra.

Dacă eram un gust, aş fi fost…dulce acrisor, Dacă eram o aromă, aş fi fost…migdale, Dacă eram o culoare, aş fi fost..visiniu, Dacă eram un material, aş fi fost…casmir.

Dacă eram un cuvânt, aş fi fost..pace, Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost…ochii, Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost…zambet, Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost…pauza mare.

Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost…Jerry, Dacă eram o formă, aş fi fost un…sfera, Dacă eram un număr, aş fi fost…10, Dacă eram o maşină, aş fi fost…Shelby Mustang, Dacă eram o haină, aş fi fost…camasa.

Interludiu

2009-06-22T04:09:00.003+03:00

Ni s-a intamplat tuturora la un moment dat sa intalnim ceva sau cineva fata de care sa dezvoltam fascinatie. Din prima clipa in care vedem, auzim, percepem acel ceva sau cineva stim ca ne va captiva fara sansa de scapare. Mi se pare una din cele mai sublime stari pe care o poate trai o fiinta; procesul prin care se iveste sentimentul de fascinatie; procesul prin care noi il constientizam cu uimire si bucurie este atat de pur si fara de cusur. Nimic si nimeni nu poate perturba aceasta inflorire ce se petrece in noi, e acel moment de un echilibru si armonie perfecta ce ne domina. Poate fi o fractiune de secunda, o secunda, un minut, o ora… timpul isi iese din tipare.

Ni se intipareste pe retina – la propiu si la figurat – ceva, un obiect, o culoare, o textura, o forma, o imagine, o aroma, un sunet, o melodie, un cuvant, o idee, un loc, sau cineva, un anumit fel de a fi priviti, o voce, un zambet, un anume mers, un anume chip, o anume atitudine, niste anumite gesturi…si acea intiparire va face parte din noi pentru totdeauna desi vom uita, poate, de exaltarea fascinatiei. Avem acest…sa-l numim obicei, sau pacat, daca vreti putin dramatism, sa vrem sa aducem tot ceea ce ne fascineaza in viata noastra, in cotidian, imprejurul nostru, in aerul nostru. Momentul acela in care uitam sa respiram si in tacere ni se dilata pupilele, naste fascinatia, care mai departe poate naste dorinta, dor, dependenta, obsesie.

Cand e vorba de ceva, de cele mai multe ori e usor sa aducem ceea ce ne fascineaza in viata noastra, si sa gustam din voluptatea lor: sunt alegerile pe care le facem… ce ascultam, ce culori preferam, ce ne place sa mancam, ce citim, ce privim, cum ne aranjam spatiul, toate alegerile astea, toate preferintele pornesc din fascinatie. Si e cel mai dureros cand nu putem ajunge la ceea ce ne fascineaza, totul se transforma in dorinti arzatoare, vise si cosmaruri, scop, dor. Dupa cum spuneam, cand vine vorba de ceva e mai simplu, sau daca nu, e mai sigur, ca putem ajunge cat mai aproape de ceea ce ne fascineaza. Mai greu si mai dureros e cand vine vorba de cineva. Cum ajungem in preajma cuiva care ne fascineaza prin ceva, sau prin totalitatea fiintei lor? Cum ne apropiem si cum ramanem acolo? Putem sa stam deoparte fata de cineva care ne fascineaza, oare e mai bine sa stam deoparte? Oare putem deveni fascinati de noi insine?

Si ce se intampla cand obiectul fasicinatiei, fie el si o fiinta, inceteaza a mai exista, fie pentru ca l-am absorbit noi prea mult si l-am trecut in cotidian, fie din cauze terte? Ne indreptam spre spre alte fascinatii, caci eu cred ca suntem intr-o continua cautare de a fi fascinati. Ce seci mi se par zilele in absenta acestui sentiment.

Insa cel mai interesant in tot procesul asta mi se pare momentul prin care incepem sa ne cunoastem prin prisma a ceea ce ne fascineaza. Priviti atent in glosarul vostru de “fascinatii”, veti spune cu siguranta la un moment dat “a, asta nu stiam despre mine”. Bucurati-va de fiecare ceva sau cineva care va fascineaza. Bucurati-va mai mult de acei “cineva”. Oamenii sunt unici si cu atat mai mult cei care ne fascineaza. Apropiati-va de ei. Provocarea e mai mare, dar trairile sunt pe masura. Poate apropierea se va concretiza in prietenie, iubire, sau dezamagire, sau in simpla bucurie de a va fi apropiat de cineva.

Cedati irezistibilului din viata voastra si traiti-l.

Ganduri in jurul datei de 16

2009-06-16T21:21:00.008+03:00

Stateam deunazi si incercam sa imi amintesc cam ce credeam eu despre viata pe la 6-7 ani. Copilaria, am avut norocul, zic eu acum, sa nu mi-o petrec printre “blocurile gri”, ci intr-o curte si intr-o casa aproape de natura, intr-un idilic ( ?!?!?!) orasel de munte. Bun, inca de mica am priceput eu cateva chestii esentiale despre mine: voce n-aveam desi imi placea la nebunie sa tin deodorantul pe post de microfon si sa o fac pe “Madonna”, deci stiam eu bine…cantareata n-aveam sanse sa ajung. Nici fotomodel stiam ca n-am sa ajung, desi imi placea sa fur tocurile mamei si sa ma fandosesc in oglinda si in aparatul de fotografiat, dar iarasi stiam eu bine ca prea inalta si zaluda n-am sa cresc.

Am trecut epic si fugitiv prin idealuri de avocata ( ca eram tare-n gura cand eram mica, mai rau ca acum) asta pana am descoperit eu cu ochii mei ca salile de judecata si avocatura-n general nu-s ca in Ally McBeal, si subit s-a trezit in mine o mica anarhista care era anti-sistem si “care-i-treaba-cu-toata-birocratia-asta?” sau “ce-atatea-reguli?”.

Bineinteles ca am avut si faza “cand o sa ma fac mare o sa ma fac doctor de plante, animale si oameni” ( nu vroiam sa discriminez nicio fiinta). Si asta s-a incheiat cand am facut cunostiinta cu fizica, chimia si cu “zvonul “ conform caruia ca sa ajungi doctor multi ani pe bancile scolii trebuie sa petreci.Si iarasi mica anarhista a zis “no-no”. De fapt si azi sunt convinsa ca as fi iesit un medic excelent, anatomia mi-a placut la nebunie…dar hm. Sa nu deviem de la subiect! Ce-mi mai suna mie placut la ureche era meseria de director. Eu in sinea mea nu prea eram convinsa ca e o meserie pe bune( asa cum a si reiesit cand am crescut, ca nu-i) da ca cineva trebuie sa o faca si pe asta! Si ma mai gandeam eu ca ce i-o fi invatand pe astia la Facultatea de Directori… cum sa tina biciul in mana, sa aiba secretare si birou mare, si sa-si faca case cu doua etaje. Ha!

Gandindu-ma si mai bine, eu cand eram mica eram o mini cut-throat-bitch.Eram materialista si nu ma imaginam in viitor decat femeie de cariera cu conturi fabuloase in banca si masina cu sofer la scara, n-aveam de gand sa ma marit pana la treizeci de ani nici in ruptul capului, ma uitam cu superioritate la baieteii colegi de gradinita si apoi de clasa la scoala care se jumuleau unii pe altii in pauze si se tavaleau pe jos intocmai ca porcusorii in noroi, credeam despre majoritatea fetelor ca sunt pitzi (desi conceptul asta nu exista pe atunci, eu il “simteam”)santajam sentimental orice si oricine-mi iesea in cale.. si tot asa. De unde veneau ideile astea nu stiu, ca zau toata ziua stateam cu nasul in carti cu povesti de dragoste eterna intre printi si printese , unde binele invingea mereu raul, si ma uitam la Tom si Jerry si Laboratorul lui Dexter, si ma jucam cu papusi si masinute. Deci de unde le cocea mintea mea creata nu stiu. A da si am crezut in Mos Craciun pana pe la vreo zece ani si ma luam de par cu toti aia care ziceau ca nu exista si ma intimidau oamenii care se degizau in tot felul de personaje, inclusiv in Mosu, adica mama e mama, vecina e vecina, da’.. asta e Mickey Mouse, nu-l vezi in fiecare zi!! Ca sa vezi.

Bai, si dup-aia am crescut si am luat-o pe caile adolescentei, ca toata lumea, si totul a inceput sa se complice. Da’ rau de tot. Au aparut idei de genul “ care-i scopul si menirea mea si a omenirii?”, nu mai exista prost si destept, erau oameni diferiti cu diferite aptitudini, calitati si defecte, nu mai era frumos si urat, era “fiecare om are ceva frumos si ceva urat”, nu mai era “ce-i in mana nu-i minciuna”, era “ orice are o aparenta si o esenta”, nu mai erau oameni pe strada, era societate, nu mai erau baieti si fete, erau drepturi egale, misoginism si androginism. In fine si tot asa, ca as putea sa umplu vreo suta de pagini cu nu mai era si era altfel.

Si intr-o buna zi stai, te uiti in urma si te intrebi firesc “ da cand s-au complicat treburile asa?”. Si vrei cumva sa le simplifici si nu mai poti. Ba pe masura ce vrei sa le simplifici pe atata se complica. Eu cred ca asta-i principalul motiv pentru care majoritatea oamenilor sunt nostalgici dupa copilarie.

Ei si-acum.. vine intrebarea aia “and theeeen?”. Adica what next? Ce-a fost, e bine incheiat..dar ce va urma..ce va urma?! Nu reusesc sa imi dau seama. Adica da ok, exista planul A, planul B, C, D… optiuni posibilitati, cai. Ma refer la nivel de complicatii… pe zi ce trece descoperim, invatam, asimilam,uitam, aprobam, negam, ne razgandim sau devenim mai fermi, in fine, si totul se complica din ce in ce mai mult. Ok, unii dintre voi o sa ziceti ca nu-i asa, ca pentru voi totul e foarte simplu, da sa stiti ca va mintiti singuri. Ma intreb daca va veni o zi in care lucrurile sa fie mai simple, poate nu chiar asa ca la inceput, dar macar pe-aproape.

Da, am crescut, am evoluat. Am inteles ca valorile materiale nu-s o baza decat pentru ceea ce ajunge praf si pulbere si cu cat te indarjesti mai mult sa le ai cu atat o sa le ai mai putin, am inteles ca nu-i prea bine sa calci pe oamenii din jurul tau, si daca ei te calca pe tine, n-ai decat sa-i scuzi si sa-i lasi in urma… karma functioneaza fara gres, am inteles chestii legate de arte, de religii, de mentalitati, de psihologii, de filosofii, etc. etc. etc. Inca n-am inteles unde mi-a disparut al saptelea simt, daca il pot numi asa, acela de a simplifica.

Later edit, la cererea fanilor: Mini me. Isn't that a killer, or what?!

Profetii despre...viitor

2009-06-11T03:15:00.002+03:00

In randurile urmatoare as vrea sa va vorbesc despre ceva ce am descoperit sa zicem recent si mi s-a parut incitant nu doar prin ceea ce propune dar si prin intrebarile pe care m-a facut sa mi le pun.

Este vorba de un om, Jacque Fresco - un cetatean American, inginer,inventator si futurist. El a pus bazele Proiectului Venus: si anume reconstructia societatii asa cum o stim astazi pana la cele mai mici aspecte. Acest proiect propune constructia unei economii bazate pe resurse, acestea fiind disponibile fara a fi nevoie de bani,credite, banci s.a.m.d., mergand pe premisa ca pamantul ofera toate aceste resurse, iar transpunerea folosului de resurse naturale prin practici monetare este irelevanta si contravine supravietuirii noastre ca specie. Rezultatele acestei practici se vad in prezent, sustin ei, prin “bolile sociale” cu care se confrunta mapamondul la ora actuala: crize economice, somaj, violenta si razboaie, foamete si altele.

Este intr-adevar fascinanta capacitatea de vizionar pe care o are acest om. Siteul oficial este: www.thevenusproject.com si siteul in limba romana este www.proiectulvenus.ro .Intrati aici pentru a citi mai multe despre acest proiect si a vedea schite, planuri si structuri imaginate de Jacque Fresco, caci el nu isi propune sa remodeleze doar sistemul economic, ci toate sistemele in ansamblu din care omul face parte, inclusiv caminul, mijloacele de transport si relatia cu natura. De asemenea va recomand sa cautati pe Google Video si documentarul despre The Venus Project, veti intelege mult mai bine ascultandu-l pe Jacque Fresco vorbind el insusi despre asta. De asemenea, The Venus Project se afla intr-o stransa colaborare cu The Zeitgeist Movement ale carei filme va recomand puternic sa le vizionati, daca nu ati facut-o deja.

Dupa ce m-am documentat despre asta am inceput sa imi pun intrebari in mod firesc. Cat de utopica este aceasta idee? Daca intr-adevar este realizabila se va lovi fara indoiala de dureroasele experiente ale trecutului in ceea ce priveste “redefinirea societatii” – vezi comunismul, nazismul, chiar si capitalismul si scepticismul ce a rezultat in urma acestor experiente.

O alta bariera de care se loveste este insasi natura umana, care s-a schimbat considerabil de-a lungul istoriei – la ora actuala mare parte din societate este drogata pe bani, pe material, pe lupta pentru putere, pe politic. Putem oare sa ne trezim din propia dependent sis a avem curajul sa privim in alta directie? In plus, e bine dovedit la nivel de masa ca firea umana e refractara la schimbari si usor de manipulat prin promisiuni de stabilitate, siguranta. Chiar si la ora actual societatea e “tinuta in frau” prin astfel de mijloace… si democratia iti promite ca ai siguranta de a fi liber, ceea ce este cert discutabil.Deocamdata avem siguranta iluziei de a fi liberi. Ori revolutinoarea a tot ceea ce ne inconjoara cu asemenea amplitudine va avea nevoie de mult, mult spirit de convingere.

De o schimbare e nevoie clar. Individul la ora actuala se afla intr-o criza, fie ea spirituala, intelectuala, materiala, numiti-o voi cum vreti, si se gaseste intr-un fel de picaj liber, facand societatea sa se indrepte spre o directie necunoscuta, despre care nici cei mai optimisti nu au cuvinte de bine.

Adevarul e ca in goana noastra de zi cu zi rareori avem ragazul de a ne gandi la viitor, si cand o facem de cele mai multe ori o facem la scara redusa, la nivel individual si personal, dar nu ne intrebam cum va arata lumea din jurul nostru. Ne e frica sa ne asumam vreo responsabilitate pentru ce va fi peste 5, 10,20, 50 de ani. Preferam sa lasam asta in grija altcuiva ( a cui?!), sa dam vina cand va fi cazul pe putere, pe destin, pe Dumnezeu, pe “asa a fost sa fie” si “asa ne-a fost dat”.

Ma uit in jurul meu si vad tineri, de orice nationalitate ar fi, care cresc si pe zi ce cresc devin mai egoisti, mai pentru sine, mai profitori, mai pe interes, mai lipsiti de scrupule, mai orgoliosi fara motiv, iar putinele lucruri pe care le fac pentru altii le fac de dragul complezentei sociale, si nu pentru ca asa le vine natural, nu pentru ca asa simt.

Asa ca eu vreau sa imi pun intrebari despre viitor, si sa si gasesc raspunsuri si vreau sa cred nu intr-un viitor mai bun, ci intr-un viitor bun, fie el si altfel si sunt gata sa sustin orice idee pentru asta.

Roadtrip sentimental in tinutul cactusilor

2009-06-09T07:54:00.002+03:00

Route 66. Il stiti cu totii. Celebrul Route 66 ce traverseaza continentul american de la un capat la altul.

Si-acum o sa va propun un exercitiu de imaginatie. Imaginati-va un continent al vostru, un continent unde fiecare prieten, iubit sau iubita, om pe care l-ati admirat, persoana la care tineti sau ati tinut sau care inseamna sau a insemnat ceva pentru voi reprezinta cate un stat. Mai mare sau mic, mai intreg sau mai fragmentat, cu granite mai fixe sau mai putin fixe…in fine.

Si-acum fetelor.. puneti-va cea mai sexy rochie si cei mai inalti pantofi, baietilor puneti-va cea mai fenomenala camasa si cei mai buni ochelari de soare, suiti-va,aveti de ales : un Camaro RS rosu voluptos, o Hemi Cuda gata de atac sau poate un Shelby Ford Mustang masiv si furios, si calcati acceleratia pornind pe Route 66 –ul continentului vostru, aventurati-va din stat in stat, afundati-va spre desert, lasati viteza sa depaseasca pragul de inconstient si profitati de peisaj.

Ce vedeti? Ce simtiti? Ce melodii se aud la radioul dat la maxim? E soare? E cald? Poate pe alocuri zariti la orizont cate o tornada? Poate vi s-a facut sete si brusc opriti la o benzinarie care uitaserati ca era acolo, si are cea mai rece limonada? Poate uneori vreti sa incetiniti sau uneori acceleratia nu face fata? Nu va temeti ca nu stiti incotro va indreptati, drumul asta are o singura directie si un singur capat, fara limita de viteza si radare, fara accidente neprevazute, fara pasageri nedoriti.

Aveti fotografii din fiecare stat, cu fiecare punct important. Vi le mai amintiti, mai stiti in ce cutie sunt ratacite? Mai bine va uitati in torpedo sau portbagaj, aveti sanse sa le gasiti.

Sper ca profitati la maxim de drumul asta. Daca va place tare ati putea sa-l parcurgeti mai des, nu-i chiar asa lung precum pare, si masina asta e grozava, recunoasteti-o. Aproape de pragul dependentei.

Si cand zariti la orizont capatul drumului, oceanul si plaja portocalie de la apus la ce va ganditi? Ce urme bizare a desenat praful peisajului arid prin care ati trecut pe capota lucioasa a masinii? Parsive nostalgii…

Felicitari, doar ce ati parcurs Route 66-ul timpului vostru sentimental.

Top 5 ...

2009-06-09T07:17:00.004+03:00

… locuri unde visez ( cu determinare de a o si face! ) sa locuiesc cel putin un an. In ordine alfabetica:

1. Amsterdam.

Pana acum am cunoscut Amsterdamul doar in vacanta. Ceea ce am cunoscut m-a intrigat sa si aflu daca e asa mereu. In general as caracterzia atmosfera ca fiind “ingramadita” – stradute inguste, cladiri cu fatade inguste, multi oameni, localnici si turisti la un loc, alergand de colo, ceva din farmecul pe care il are o camera plina de prieteni, dar si o atmosfera ludica, date de barcutele ce se leagana vesele in sus si jos pe canale, si bineinteles varii metode de a te relaxa ( toate legale, ha!), sa nu mai zic cata cultura si inovatie pe metru patrat de descoperit - per total toate astea fac din Amsterdam un >>must<<.

2. Londra.

Cand am pasit pentru prima oara in Londra, denumita de New York Times capitala lumii, stiam atatea lucruri despre ea cam cat ar putea cuprinde un mini ghid. Cu toate astea intalnirea m-a surprins intocmai cum ne surprinde intalnirea cu strain de care ne indragostim iremediabil. Se spune ca cele mai profunde sentimente sunt cele care nu se pot exprima in cuvinte. Tot asa si eu ma simt depasita in a va evoca in cuvinte ( fie ele si foarte multe ) farmecul acestui oras, coplesitor si acaparant.

3. New York.

Niciodata nu am posedat nici cea mai mica atractie fata de continentul american… cu exceptia acestui oras, care desi un simbol al Americii imi inspira totusi puternice influente europene, natural as zice, din moment ce a fost fondat de europeni. Cu siguranta un oras care nu oboseste, si in care noaptea nu-si are rostul decat pentru a aprinde milioanele de lumini si a incepe petrecerile, te face sa te simti vinovat pentru orice ora de somn in plus. Normal ca fascinatia “vine la pachet”.

4. Rio de Janeiro.

Orasul vesnicii vacante… locul unde peisajul natural, oceanul din care ies muntii, si plajele mereu fierbinti, te lasa fara respiratie la propiu si la figurat, este probabil un oras la fel de aglomerat si neobosit ca si marele capitale ale lumii, doar ca are si cateva provocari in plus: limba portugheza, care mie personal imi gadila timpanul in mod placut si oricand mi-ar face placere sa mi-o insusesc, reputatia de a fi unul din cele mai violente orase din lume si cu cele mai pregnante contraste sociale – de la favele la zonele de lux exclusiv, cu plajele de la Ipanema, Copacabana, Leblon, pasiunea pasilor de samba care-i o cerinta obligatorie pentru nopti de neuitat.

5. Tokyo.

Desi foarte urban in aparenta , privit mai aproape Tokyo pastreaza puternice influente traditional japoneze, si impreuna cu viata de noapte ametitoare si locurile de refugiu spiritual pare sa iti ofere totul. Insa provocarea e muuuult mai mare de atat – ganditi-va la “the cultural clash” intre un european si tot ceea ce inseamna japonez – de la limba pana la excentricul lor gust in moda care s-ar putea sa te faca sa iti reevaluezi serios stilul de viata. Ce sa mai vorbim, capitala japoneza e o planeta de sine statatoare.Sa nu mai zic de proximitatea fata de cele mai exotice insule ale lumii si de marile Chinei de sud.

Ca va fi in 2- 3 ani sau la pensie … ne vedem la o cafea in….

Daca pui 1 langa 2 nu inseamna ca ai 12

2009-06-09T07:04:00.005+03:00

Spuneam, deci , ca a trecut un an si ca unele lucruri s-au mai schimbat. Eu una uitandu-ma in urma pot sa zic am devenit mai “relationship wise”. E bine sa lasi cateodata un timp sa treaca in urma unor experiente si sa vezi ce s-a decantat.

Una din concluziile la care starui eu de o vreme e ca … basmele si povestile cu printi si printese sunt grozave! Dar au un mare pacat: ne induc noua fetelor ideea aia cu “gasitu’ printului”. Si la baieti ideea ca al tau cal trebuie sa fie cat mai alb si cu cat mai multe viteze. Acum lasand gluma la o parte… cam asa e, cel putin cu fetele. Sunt convinsa ca toate am crezut ca noi o sa ne gasim “perechea /sufletul pereche/ printul/ cel ales/ cel ce ne este destinat”, spuneti-I voi cum vreti, din tanara adolescenta si uite asa finalul fericit.

Adevarul e ca foarte rar se intampla asta. Am ales sa scriu despre asta pentru vad in jurul meu atatea fete si chiar femei dar si baietii si barbatii aferenti prinsi obsedant in relatii si labirinturi sentimentale numai din pricina acestui mit.

Pentru ca se incapataneaza sa creada ca cel de langa ele, primul baiat de care s-au indragostit, sau primul baiat “long-term” e si ultimul. Si ca da, acum nu se mai inteleg, se cearta, se mint, se inseala, se bat dar pana la urma o sa iasa bine, intr-o buna zi el se va trezi dimineata schimbat ( adica persoana aia care stie ea ca el e cu adevarat dar o tine ascunsa) , deci uite toate eforturile ei au meritat! Pe bune ca e cea mai distructiva mentalitate pe care o poate avea cineva in privinta asta ( ca uneori o au si baietii ). Da, si eu am avut-o intr-o oarecare masura. Dar macar am invatat din ea. Din pacate nu toate/toti invatam. Unele fete nici nu isi dau seama ca se afla in situatia asta. Nici macar la a 5 a amanta sau la a 5 a palma.

Am mai invatat sa accept gandul ca nu e musai sa ai o singura mare iubire in viata, si iubirea in general e un cuvant asa de “greu” asa de usor aruncat in stanga si in dreapta de unii si de altii. Alta chestie pe care nu am inteles-o sunt juramintele facute prematur…logodne, casnicii, dupa o saptamana, o luna de cand s-au cunoscut. Oare de ce se cheama ca faci un cuplu cu cineva? Ca sunteti o pereche? Pentru ca lucrati impreuna si sunteti eficienti in ceea ce faceti, pentru ca exista tandem si echilibru, pentru ca impreuna faceti ceva contructiv si pozitiv, pentru ca nu exista tensiuni , sunteti pe acelasi “front”. Ca sa iti dai seama daca esti “pereche” cu cineva e nevoie de ceva timp, e nevoie sa treaca putin din starea aia de “cap in nori” ( dar doar putin J ). Daca pui 1 langa 2 nu inseamna ca ai 12. Ca sa ajungi la 12 e nevoie sa gasesti adunarea potrivita. Sa treceti peste jocul de-a cuceritul, sa aveti curajul sa va aratati asa cum sunteti si-abia atunci o sa intelegeti daca functionati.

Si am mai invatat o chestie..daca nu esti de acord cu anumite obiceiuri, comportamente, apucaturi ale celuilalt nu I le poti tolera, si el/ea nu gaseste motive pentru a renunta la ele ( poate ca nici nu exista ) atunci e momentul sa incepi sa (re)analizezi si nu sa te incapatanezi sa schimbi, sau sa visezi ca ce te “deranjeaza” va disparea, pentru ca nu vor disparea , si maruntisurile astea creeaza mari frustrari si angoase care se traduc in indiferenta, minciuni, lipsa de respect, inselat si altele.

Mai am de invatat.Nu stiu cum ajuns de fapt sa scriu despre “ sfaturi in amor “ ca sa ma exprim frivol, dar poate sunti unii sau unele care au nevoie sa citeasca randurile astea si le vor regasi aici.

Nu exista retete, pentru ca e vorba de oameni, mereu supusi erorii. Mama uneori imi zice ca nu-i prea bine sa ma stradui sa fiu… “politically correct” cum s-ar zice in relatii, ca o fata trebuie sa faca pe “pretioasa”, sa se lase greu si sa para usor de pierdut (amuzant ca imi zice asta ca nici ea nu e asa) dar drept vorbind e o prejudecata pe care o au multe fete ( si mamele lor ) si o si pun in practica, una din prejudecatile pe care eu vreau sa le depasesc si sa si arat ca se poate si fara.

Una peste alta… am concluzionat ca in general suntem constransi sa facem si ce nu am dori sa facem in viata de zi cu zi…la scoala, servici, si alte medii sociale… si relatiile de afectiune cu cineva ar fi bine sa fie tocmai ceea ne face sa ne simtim liberi, sa ne simtim noi, dincolo de toate aparentele.

Back in...colors

2009-06-05T16:42:00.001+03:00

Da, am revenit pe blog. Iata, dupa un an.De ce am luat o pauza( asa lunga)? Nici eu nu stiu…pe atunci am avut un motiv bun sunt sigura. Iata, deci un an!! Cate experiente noi am acumulat, ce s-a schimbat , ce am descoperit despre mine si lume, ce a ramas la fel - trebuie sa sintetizez toate astea si sa impartasesc din ele… in fond e un experiment cel putin interesant pentru fiecare din noi sa faca o retrospectiva sis a traga concluziile de rigoare!!

Mai intai..cateva cuvinte despre ce a fost scris inainte. Rezonez intr-un mod surprinzator de puternic cu ideile “de-acum un an”. Stiu ca le scriam ca un exercitu de creativitate “sa-mi fac fraza” fara sa stiu daca asta ma va duce undeva ( professional vorbind…fiind o umanista pe atunci cochetam discret cu de-ale literaturii & co.), dar si ca o refulare. De ce am ales sa le fac publice? Pentru ca erau si vor ramane in general ganduri curate de ipocriziile sociale de zi cu zi. Da observ bine ca erau unele din ele sentimentale si poate unele dulcegarii de tip cliseu…dar si asta era o parte din mine si n-am de ce sa o neg ..si sigur mai exista si o sa iasa la iveala, voi incerca insa sa o rafinez! Aveam nevoie sa stiu ca ma adresez unui audit real, asta ma provoca si ma provoaca in continuare sa privesc mai indeaproape toate gandurile si trairile ce vin de-a valma pe fractiune de secunda, intocmai ca un bijutier ce isi perfectioneaza diamantul (sper sa nu fie o comparatie prea pompoasa).

Pentru viitor nu planific nimic aici ( sa stiti ca am ajuns la concluzia ca detest planurile, si ca eu sunt unul din oamenii anti-plan ). O sa intalniti des puncte de suspensie din simplu motiv ca “scriu live” direct din neuron si punctele de suspensie sunt inevitabile, o sa mai intalniti si englezisme, sa nu va fie cu suparare, nu-s snobisme pur si simplu mi-au intrat in sistem. Cat despre un feedback de la cei ce au rabdare sa citeasca randurile acestea? E binevenit desigur, dar nu impetuos necesar. Nu e un blog pentru trafic..daca simtiti nevoia sunteti mai mult decat bineveniti sa va exprimati …dar fara rautati gratuite va rog! Sunt doar idei care sa va dea idei …

Monolog intre doua capete

2008-02-21T15:18:00.005+02:00

Doar liniste radicala ar trebui sa fie in lumea oricui, lumea aia care se zice ca porneste dintre doua tample si sfarseste la radacina sufletului.Dar uneori nu se poate, caci iata cineva discuta prea aprins pentru o noapte asa tarzie.Dincolo de cliseul ca in noi se afla doua contraste, am descoperit ca in noi sunt doar nuante.Am privit ironic pe cei ce sustin si se straduie sa arate ca iata, ei gandesc doar in negru si alb.Am zambit cu ingaduinta la cei ce isi descopereau propiile nuante.Sa-ti stapanesti propiile culori, asta e o arta pe care nu o poti exprima decat prin propia esenta, fata de tine. Inchid ochii,si nu vreau sa mai vad, vreau sa ma vad doar pe mine, intr-un egoism atroce, imi pasa doar de panza mea pe care pictez.Cand va fi gata ma voi darui fara niciun strop de nostalgie oricui va fi, si ma voi arunca in orice fel de lume.Asa ca cel putin cinci minute pe zi, si cateva ore bune pe noapte pictez..pictez la marea mea opera.Ce daca nu va fi pe nicio simeza, niciodata? Revenind la discutia tarzie in noapte, se facea ca erau doi prieteni, cum altfel, la o cafea.Cafeaua eram eu, de obicei amara, si suficient de tare cat sa provoace palpitaii inutile.Unii o mai indulcesc, cafeaua sau realitatea, dar uneori, e prea amara chiar si pentru cel mai dulce zahar.Si, cum spuneam, discutau.Discutau despre ce inseamna a fi.Despre a privi lumea cinic sau nepasator sau dimpotriva cu multa sensibilitate.Despre naivitatea unor suflete impure alese aleatoriu sa sufere. Despre cat de bine mint oamenii, ignorand adevaruile ce zac in ei ca o molima, pentru ca asa e lumea aceasta facuta sa fie.Despre gandurile subtile de autodistrugere tacuta.Despre cat de usor e sa fii fericit, si cum noi o facem un ideal greu de atins.Despre cat de greu e sa fii sincer in momentele importante.Despre cum ne impunem programe peste programe ce nu fac decat sa ne dezechilibreze.Despre ce inseamna sa te hranesti cu nimic in zile in care nu intelegi nimic.Despre a te pacali ca traiesti inchis intr-o punga cu praf.Despre a incerca sa intelegi o lume neinteleasa. De aceea uneori tanjesc dupa o liniste autista, o liniste a firului de iarba uitat pe o creasta aproape de ceruri.Insa vocile celor doi prieteni devin un soundtrack ce seamna a fatalitate.Si poate ca uneori e bine sa le asculti incetisor, ca pe un post de radio clandestin.

10 mici bucurii ale vietii si reversul medaliei...

2008-02-19T15:26:00.006+02:00

E adevarat ca micile chestii pot aduce multa savoare vietii.Dar dupa cum spunea o reclama de pe Cartoon Network cand eram mica, "there's no pleasure without pain"..si uneori viata face misto de noi cand ne simtim mai bine.Asa ca m-am gandit la 10 chestii faine si evenimentele ce nu ne lasa sa ne bucuram deplin de ele (in ordine aleatorie). 1. Cand faci o baie relaxanta, cu multa spuma si tot tacamul fie :te streseaza ca ti se increteste pielea excesiv...fie se duce naibii toata relaxarea cand trebuie sa cureti cada :)).

2.Una din zilele cand ti se aseaza parul perfect, fara mare efort...chiar daca toata saptamana a fost o vreme perfecta in ziua aceea sigur va fi furtuna.

3. Cele mai tari betii...vor sfarsii cu cele mai "tari" mahmureli..sau cu poze compromitatoare. Sau cu amandoua.

4.Cea mai buna partida de sex, sau dragoste cum vreti sa ii spuneti..va sfarsi subit datorita vecinului care vrea un ciocan.Sau mai rau...cand ajung parintii mai devreme decat ar trebui.

5.Cand mananci ceva bun care iti place la nebunie si poftesti de mult si ti se apleaca.

6.Cand in sfarsit te innoiesti cu ceva la care ravnesti e mult..sunt mai multe posibilitati: fie te patezi ireversibil, fie ti se fura, fi iti spune toata lumea ca nu te prinde.Daca sunt adidasi/pantofi noi..sigur prinzi un rahatel pe strada.

7. Cand in sfarsit capeti un bilet la un spectacol pe care ti-l doresti de mult sa il vezi si se anuleaza spectacolul.

8.Cand iti lasa iubitul/iubita o supriza pe mail si nu iti merge netul.

9.Cand astepti tot anul sa pleci in concediu o saptamana si prinzi cea mai rea vreme din tot sezonul.

10.Cand faci un supercadou cuiva si se prinde dinainte ce e.

Desigur, lista ar putea continua la infinit.Voi ce adaugati?

Departe de sinele reci

2008-02-17T21:06:00.008+02:00

Intotdeauna mi-am dorit sa ma loveasca trenul.Nu radeti..stiu ca suna patetic si cu tenta de suicid..dar departe de mine gandul asta. Dar mereu am avut o obesesie:cum e?Sa vina,doar sa il auzi, si apoi...ai simti ca te doare?Ti-ai da seama ca ai muri?Cum ar fi sa dispari subit..ai ajunge in intuneric, sau dimpotriva?Ai ramane tot acolo, in fata trenului,doar ca altfel? Incet,incet gandul asta m-a cuprins si aparea chiar si in cele mai fericite momente ale vietii.Fiecare noapte de vise se sfarsea acolo,in fata trenului, dar niciodata nu dadea un raspuns.Nu ma trezeam haituita, ci doar intrebatoare.Apoi ma fura repede dimineata si timpul. Imi imaginam cum ar fi sa apara un tren de nicaieri, in intersectie cand traversam, dintr-un perete cand stateam la coada, din tortul de la ziua mea, din ochii unor straini.Un tren care sa ma ia subit de acolo, de oriunde, si sa nu lase urma de mine, si tot ceea ce ma cunoscuse sa ma uite, ca si cum nu as fi existat, lumea sa fi devenit un martor mut al disparitiei mele.De aceea cred ca mi-a si fost intotdeauna frica sa ma apropii de vreo cale ferata.Eram acolo,in gara pe peron fata in fata cu intrebarea.Eram copil, eram tanara, eram pe moarte eram eu dar era si frica.Nu am curajul sa primesc raspunsul la intrebarea aceasta. Ciudat lucru,insa curand mi-am dat seama ca noi suntem loviti de tren tot timpul.Nu pe o gara, ci in viata. Tradarea, deziluzia, pierderea, departarea, alienarea, durerea, indiferenta, moartea sunt doar cateva trenuri cu rute inoportune, dar pe care nu le putem evita.Vedeti, majoritatea nu murim, aparent devenim mai puternici, ba chiar ajungem sa mirosim trenul inainte sa il auzim, reusim sa fim loviti inainte sa ne loveasca cu adevarat.Ne salveaza asta mai mult?Nu putem sti, pentru ca o data invatat algoritmul, nu poti scapa de el.El insusi devine un tren care loveste.Prea fatalist, poate o sa spuneti...dar chiar si cei care prind trenul ajung sub el.Nu suntem feriti de durere..si garile sunt la tot pasul.Si unde e cel mai bun capat de linie?Cum scapi de un tren,daca nu poti?Poti sa te prefaci ca nu exista, dar apoi nu vei mai avea nici macar voluptatea momentului, te vei trezi acolo zacand intre sine, trebuind sa te ridici la loc, fara sa stii de ce. Asa ca am invatat un truc: in fiecare dimineata verific mersul trenurilor.Care va fi ruta zilei?

Plecare spre orasul viselor

2008-02-14T20:38:00.005+02:00

Imbarcarea la poarta 10, avionul galben.Destinatia, necunoscuta.Fiecare va scrie "unde" pe un biletel in timpul zborului, il va mesteca de trei ori si il va citi iar. Daca va fi de acord cu ce a scris anterior il va arunca dispretuitor vecinului, pentru critica constructiva.Toate biletelele vor fi apoi confiscate mustrator de catre pilotul avionului, in timp ce avionul, lasat de izbeliste se va indrepta vertiginos spre prabusire. Pilotul va da biletelele catre Biroul Destinatii si va stabiliza avionul la timp.La biroul de destinatii se vor aplica diferite aprobari si apostile : de noroc, de munca, parentale, artistice, de sanatate, infantile, de cimitir, de zei, de moluste...in fine, tot ce trebuie.Pasagerii trebuie sa stie de acum ca inevitabilul se va produce sublim si pe nesimtite.Zborul prea lung si incomod pe alocuri ii va lasa pe toti usor surzi de o ureche, si doar cei mai ghinionisti vor scapa, pentru ca e un adevarat ghinion sa auzi perfect intr-o lume surda de o ureche. Aterizarea se va produce usor dezintegrat, avand in vedere multiplele destinatii.Cateva valize vor fi pierdute neantului.Valize cu praf, dar praf cu valoare sentimentala...Pasagerii vor cobora la destinatie: orasul viselor.Insa nedumerirea ii va trimite grabiti sa caute urmatoarea poarta de imbarcare, pentru ca nu-i asa, au gresit...nici aici nu era! Din pacate, nu toata lumea se imbarca spre destinatie, si asta cauzeaza probleme, pentru ca aeropoartele se aglomereaza masiv.Multora le e frica de numerosii factori de risc ai zborului, dar majoritatea se tem ca nu le va merge pixul cand sa scrie pe bilet destinatia, si astfel, vor ajunge acolo unde e Alb.Nici cel mai bun pix nu garanteaza ca lucrurile vor decurge perfect, altitudinea provocand adesea defectiuni.Va intrebati poate de ce le este frica acelor oameni sa ajunga in Alb?Pentru ca e necunoscut total, sau dimpotriva prea mult previzibil. Cert e ca in Alb nu e niciodata prea aglomerat aeroportul.

Sa fiu

2007-11-09T18:47:00.000+02:00

As vrea sa fiu un cub de zahar
Sa ma arunci nepasator in cana
De cafea sau ceai
Sa simt fierbinteala
Sa ma lovesc de portelan
Sa ma topesc
In intuneric
sau lumina.
Poti sa torni si lapte
E moale si imi place
Lingurita s-o arunci asupra mea
E totuna.

As vrea sa fiu un cub de zahar
Taiat perfect
De aruncat in ceai sau cafea.

Long gone...

2007-11-09T17:53:00.000+02:00

M-am trezit dimineata, tarziu
Si m-am uitat somnoroasa pe geamul aburit
Iarna uscase totul
Si mi-am vazut, trecand pe strada,
Destinul
Mergand cu mainile in buzunare, fluierand
Ca un tanar boem
Ironic si razvratit
Cu gandul prins in varful unui copac.
M-am inspaimantat :
S-a oprit si mi-a zambit
Vroia sa fim prieteni;
Dar eu stiam
Vroia doar sa ma prinda.
Ca si cum as fi putut sa scap -
Am inchis ochii.
Dar el a intrat in camera.
Monoton, a servit cafeaua
Am stat la taclale.

De-acum ningea.

Azi am chef.Doar atat.

2007-10-22T19:57:00.000+03:00

M-am trezit nervoasa azi si in drum spre baie m-am impiedicat de propria mea viata.Chiar si privind la vremea de afara,nimic bun nu se prevedea.Azi, de fapt, nici nu m-as fi dat jos din pat.

Zi de zi vad in jurul meu oameni care se chinuie prea mult.Oameni care traiesc zeci de ani impreuna,desi se urasc; tineri care se zbat inconsecvent sa-si gaseasca sufletul-pereche si drumul norocos catre faima.Batrani indoiti de povara compromisurilor.Altii, adevarate hiene sociale ce nu traiesc decat in functie de ban.Multi,multi intelectuali, pseudointelectuali sau intelectuali in devenire ce se ineaca involuntar in noroiul inculturii.Si stiti de ce toate astea? Pentru ca TREBUIE.

Inca de mici, am supt lapte amestecat cu TREBUIE: trebuie sa manaci fara frimituri,sa spui te rog frumos si multumesc.Am crescut.Trebuie sa te duci la scoala,sa nu chiulesti si se iei note mari. Am mai crescut putin.Trebuie sa inveti sa iubesti (ce cliseu!!), sa te feresti de droguri si sex neprotejat. Am mai crescut inca putin.Trebuie sa-ti gasesti marea iubire,sa-ti faci o familie,dar nu inainte de a face bani si cariera, chiar daca ai o slujba pe care o urasti.Trebuie sa-ti faci pensie de la 20 de ani, sa-ti cumperi proteza si baston (morbida reclama). Si iar cresti.Trebuie sa-ti mentii casnicia de dragul copiilor, ca marea iubire pana la urma e doar o iluzie, nu-i asa?Si tot asa....

Voila, primul lucru de care nu putem fugi toata viata,inainte de moarte:TREBUIE.

Si totusi, lucrurile pot fi chiar si mai complicate.Imaginati-va intr-o buna zi fara nicio obligatie financiara (unic mostenitor al lui Bill Gates).Pe data ati fi tentati sa credeti ca domnul Trebuie va pleca in vacanta.Dar, greseala.El nu pleaca.Poate se face mai mic, dar deodata ce l-am supt cu laptele de la mama, el e in noi, si daca nu se hraneste din imperative egoiste, atunci sigur se hraneste din imperative altruiste, fiind un veritabil santajist emotional.

E drept, ce-i al lui e-al lui.Pana la urma, ce haos ar fi lumea daca TREBUIE ar muri si am face toti numai ce avem chef?!Ha,ha oricum asta ar fi pure science-fiction.

Dar eu azi il voi lua pe TREBUIE de manuta si-l voi trimite la joaca pe la alti copii.Azi stau doar cu prietenul meu cel bun, "AM CHEF DOAR DE...."

Scurta marturisire

2007-10-15T16:43:00.001+03:00

Traim tristul destin al abandonarii.Zilnic asa cum copacii sunt parasiti de frunze toamna noi suntem parasiti,abandonati, uitati.Suflete perche simpli iubiti sau iubite, prieteni, amici, ganduri, idei, vise,cunostinte, iluzii,mincinui, adevaruri -toate ne parasesc,ne dau uitarii. Si toate astea pentu a ne intoarce inapoi la noi; pentru a fi culesi de pe jos, intr-un alt univers, intocmai ca niste gunoaie,pusi in pungi de plastic si aruncati intr-o mare groapa. Intr-un alt univers.Aici, suntem doar dati uitarii,pentru a ne naste din nou. E strigatul dupa liberate a fiintei primare ce sta in noi,supraomul ce ne guverneaza.Si atunci nu-i mai bine sa fim dati uitarii?Caci si noi abandonam tot ce conteaza pentru noi ca sa ne reamintim din nou, fara sa bagam de seama ca de fapt,uitasem. Ceasurile raman mereu in urma,toate becurile ajung sa se arda, soarele insusi va muri intr-o zi care nu va mai fi zi si nici noapte, insa in mod ciudat ceea ce dainuie e ceea ce uitam.Amintirea soarelui,gustul amar,toate senzatiile chimice izoterice ,spirituale ce ne patroneaza se trezesc din nou pentru a renaste soarele,timpul,omul. Si-apoi ne izbim de zidurile neuitarii.Pentru ca ceea ce vrem sa uitam cu atata ardoare nu ne paraseste niciodata,intocmai pentru a ne face sa suferim si sa nu uitam ca existam, ca pentru un alt univers suntem doar gunoaie adunate in munti, si ca pentru un anume univers, al nostru, suntem soarele ce moare. Vietile ce au fost inca palpaie in noi,si vietile ce vor fi ne bantuie pentru a renaste.E complicat, nu-i asa?Nu putem controla, pentru ca suntem controlati si traiti de ceea ce parasim cu dispret,pentru a fi si noi parasiti.Totul sta in memoria energiei ce ne tine in viata.E energia ce "hraneste" toate universurile din noi prin amintiri,iluzii ale vietii. Mereu ma intreb daca ieri chiar am existat, am trait, sau am murit si am visat ca am fost, pentru ma naste o data cu apusul lunii.Tot ce traim cu iluzia de prezent e poate doar o reluare a unui trecut uitat si reamintit la nesfarsit.O clipa de fericire e atat de efemera,ca uitam sa o tinem minte inainte de a se petrece, si apoi ramanem doar cu ceea ce doare, cu ceea ce ne macina,ceea ce nu ne va parasi nicio clipa.E cercul din care nu vom scapa niciodata, caci atunci cand un soare moare, altul se naste,si o data cu el amintirile revin, fara ca noi sa stim si sa le numim atat de infam:viata. Suntem doar praf de stele, sau praful sticlelor golite si sparte de un betiv... Nu trece zi fara sa ma gandesc la copilarie, la tine si la ziua cand voi muri.

The nicest thing

2007-10-13T18:39:00.001+03:00

Iti multumesc

ca ai fost asa de insistent intr-o zi absurd de calda.
ca stii sa ma faci sa ma simt frumoasa doar din priviri.
ca ma faci sa rad cum nimeni n-a facut-o pana acum.
ca atunci cand sunt cu tine am mereu mainile calde.
ca faci tacerile dintre noi atat de potrivite.
ca nu trec zece minute fara sa ma gandesc la tine si sa zambesc.
ca ne lipim nasucurile unul de altul si aceea e fericirea suprema.
ca ti-ai invins orgoliul.
ca sunt cel mai libera cand sunt cu tine.
ca ma minti.
ca ma rasfeti si ca ma certi.
ca n-am sa plang niciodata pentru tine.
ca nu pot fi decat eu insami cu tine.
ca putem vorbi ore intregi la telefon fara sa repetam aceiasi fraza.
ca suntem atat de puternici.
ca ai defecte si sunt mandra de ele.
ca avem micile noastre "chestii" care fac cat milioane de alintaturi.

ca tu faci aceasta lista infinita prin ceea ce esti.

All I know is that you're so nice, You're the nicest thing I've seen. I wish that we could give it a go, See if we could be something. I wish I was your favourite girl, I wish you thought I was the reason you are in the world. I wish I was your favourite smile, I wish the way that I dressed was your favourite kind of style. I wish you couldn't figure me out, But you always wanna know what I was about. I wish you'd hold my hand when I was upset, I wish you'd never forget the look on my face when we first met. I wish you had a favourite beauty spot that you loved secretly, 'Cos it was on a hidden bit that nobody else could see. Basically, I wish that you loved me, I wish that you needed me, I wish that you knew when I said two sugars, actually I meant three. I wish that without me your heart would break, I wish that without me you'd be spending the rest of your nights awake. I wish that without me you couldn't eat, I wish I was the last thing on your mind before you went to sleep. All i know is that you're the nicest thing I've ever seen; I wish that we could see if we could be something Thank you for making my wishes come true.

Tiganiada part 2?

2007-10-06T14:34:00.000+03:00

S-a dat startul la tiganeala nationala.Lately, tiganii si mirifica lor (IN)cultura sunt mediatizati peste tot, pe toate caile.mi se pare mie sau ne indreptam spre o Tiganiada de secol 21?

Ne cotropesc tara de-a lungul si de-a latul.Ne agreseaza peste tot de la parcarile supermarketurilor pana la cimitire.La Tv au devenit subiecte de stire nationala cu nuntile si inmormantarile lor, si mai nou sunt si subiect de telenovela - care e culmea prostiei mediatice romanesti.Adica Nemescu se zbate sa readuca la viata gustul pentru film in intelectul romanilor, si ei (stiti voi care nu vreau sa le fac si mai multa publicitate), ei, ei ce fac?Da, o telenovela cu un subiect expirat despre tigani, o "readaptare a lui Romeo si Julieta" in plan tiganesc" dupa cum decalara un nu-stiu-cine.Deci ditamai ineptia!!(vaaaai de saracu' Shakespeare).Ei da, si in aceasta balacareala cei care erau candva mari actori ai patriei se iau de fuste cu Nicoleee-thaaah si se pornesc intr-o mare bataie de joc nationala.

Adica eu, care ma spetesc cu zecile de ore pentru scoala intru revelarea spiritului, traiesc zilnic cu riscul de exemplu, de a fi calcata chiar pe trecerea de pietoni de un RROM (fara ciocolata) cu tot cu Mertzanul lui cu tot plus tot aurul din trezoreria romana la o mana, pentru ca deh,omul primitiv nu a auzit de semafor; eu sa primesc senina vestea ca platesc bani pentru programe tv ( si nu numai) dedicate lor?!

Desigur, noi le oferim locuri in facultati si ei ne ofera locuri in spital ca nu le place fata noastra sau fiindca nu am acceptat sa ne ghiceasca cati soti/sotii avem.Sa nu mai zic ca in toata Europa cuvantul pronuntat cu cel mai mult dezgust e "roman" si se refera la tiganii, despre care,da noi facem telenovele.

Sa nu ma intelegeti gresit.Da. Eu ii condamn, dar nu pe tigani, ca ei sunt oricum o cauza pierduta, ci pe care fac audienta maxima la astfel de idiotii, si pe cei care ar trebui sa ia masuri si nu o fac purtandu-ne spre o tiganeala nationala.

Months of bad behaviour

2007-10-05T20:37:00.000+03:00

Sunt bine.

Sterg oglinda aburita.Ochii mei arata de parca as fi plans, desi nu am mai plans de mult.Irisul meu are irzatii de tristete, desi adesea sunt vesela.

Caietele sunt inchise.Lumina lampii ma deranjeaza, dar ochii mei au ramas pironiti,intreaga mea fiinta a ramas blocata in fata secundarului unui ceas.

Dunarea curge lenesa si nepasatoare.Miroase a frunze uscate, e cald, totusi mie mi se face frig.Ah uite..pe banca asta am stat candva, cu cineva.Sau doar am visat?

Oare mai inseamna ceva pentru tine privirea mea mustratoare?Noaptea ma foiesc printre vise pe care nu le mai inteleg deloc.Cand ma trezesc si ma uit la intunericul de-afara imi vine sa fug in el.Voi stiti cat de singuri suntem?Cu cat mai multi cu atat mai singuri.

Se pare ca va fi si astazi soare.M-am trezit prea tarziu, ca de obicei, si dimineata e prea agitata.In casa s-a lasat liniste.Sunt asezata pe marginea patului, mi-e rece la picioare, si am ramas cu sosetele in mana.Camera e difuza intr-o lumina de violet.Si plang.Nu plang pentru cineva sau ceva.Plang pentru mine.Nu mai am timp sa plang ca alta data, si in plus am o datorie fata de mine - sa fiu puternica.

Deci da, sunt bine.

2007-10-05T17:15:00.000+03:00

Un articol genial scris de un bun prieten.Mi-am zis ca merita sa-l cititi si voi. Enjoy!

Yahoo messenger - un templu al prostiei

The Mass Messages Chapter

Cred ca toti utilizatorii de Yahoo Messenger s-au confruntat cu unele specimene care trimit asa-zisele "massuri", adica mesaje in masa ("la toata lumea"). Exista unele persoane care inca isi inchipuie ca internetul se limiteaza la yahoo messenger, mirc si la cateva siteuri porno. GRESIT! Exista mii de siteuri porno!...aaa...pardon, nu asta voiam sa zic. Exista mii de lucruri utile care se pot face, internetul este mare si cuprinzator; dar oricum, e dreptul fiecaruia de a folosi internetul dupa bunul plac al muschiului sau... Ma limitez deocamdata sa comentez numai idiotii care cred ca Yahoo Messenger este cel mai eficient instrument de a-si gasi dragostea, afla ce mai face colega de camera, ce gandeste vecinul/vecina despre ea/el, etc. Si doamne, ce groaza ii mai apuca cand aud ca "Yahoo Messenger se inchide" (cum li s-a inchis mintea la varsta de 3 ani), sau ca li se sterge contul etc. E treaba lor ce fac cu "mess-ul", dar problema cea mai mare este ca ii intoxica si pe ceilalti (persoanele care folosesc in mod util acest mijloc de comunicare) cu prostiile lor. Cand trimiti un mesaj tuturor persoanelor pe care le ai in lista, ar trebui ca acest mesaj sa fie foarte important sau macar interesant. Fara tampenii. Nu cred ca se supara cineva cand primeste un link catre o chestie care il face sa se urce pe pereti de ras, sau o stire cu adevarat interesanta. Cateodata, nici o reclama nu este chiar asa de prost vazuta, daca este facuta in limita bunului simt. Rar se intampla insa acest lucru. Sa iau exemplul meu... in fiecare zi primesc mass-uri de la niste persoane pe care nici macar nu le cunosc (si nici nu ma intereseaza acest lucru) de genul: "Bye all...ma gasiti prin orash. Poopik!". Bineinteles, in cazul de fata, se ridica intrebarea: "Care oras fa tampito?", sau "De ce m-ar intereseaza pe mine unde se duc toate tarfele?". Sa zicem ca persoana respectiva are in lista ei cativa prieteni apropiati care chiar sunt interesati unde se duce ea, si cativa necunoscuti, pe care i-a bagat in lista aiurea. Pai daca e asa, de ce nu face o categorie cu aia care sunt asa de interesati de activitatea ei si sa le trimita mass-uri pana la adanci batraneti? Dumnezeule doamne, dar ce greu ma prind si eu...voia de fapt sa zica ca ea chiar sta la oras... Sau poate ca voia sa ne sugereze faptul ca poate sa se duca in oras cand vrea. Hmm... Bine ca aia de la Yahoo s-au gandit la asemenea specimene si au introdus functia "Ignore". Eu am vreo 70 si ceva de id-uri pe lista de ignore si sunt foarte putine, fata de cate ar fi trebuit sa am. De ce? Mi-am facut alt id, unde nu am decat cativa prieteni apropiati si nu accept alte contacte. Id-ul vechi il mai folosesc doar in scopuri stiintifice, pentru studierea psihologiei specimenelor de care tot pomenesc aici. Acum urmeaza cateva mass-uri foarte des primite si foarte populare, urmate de niste comentarii. Mai bine zis, descifrari ale "mesajelor codate". Da, specimenele care trimit massuri ori sunt prea destepte, ori prea proaste. Eu as alege prima varianta, pentru ca in spatele mesajelor tampite pe care ei le trimit se ascunde multa subtilitate si... mai bine aleg a doua varianta. Acestea se adreseaza doar specimenelor care trimit asemenea porcarii, poate invata ceva si se lecuiesc de hobby-ul asta. De fapt, de ce sa ma mint singur, specimenele nu reusesc sa citeasca pana aici. Citesc primele randuri si apoi inchid pagina, ca deh, nu le place critica. Cel mai popular si mai idiot mass: "te rog citeste acest mesaj cu grija ...care a fost trimis de presedintele Yahoo Jay Rusell...Aici este presedintele Jay Rusell,imi pare rau sa va anunt ca yahoo a ajuns la maximul de numar de persoane care este de 2 milioane .Daca vrei sa pastrezi contul tau gratis trimite mesajul aceasta la toti din lista ta .In acest mod vom stii care sunt folosite si care nu pentru ale putea sterge.trimite acest mesaj timp de opt zile si contul tau va ramane gratis .Inca o data imi pare sincer rau pentru ca trebuie sa fac asta .Te rog incepe sa trimiti. Cine nu trimite acest mesaj contul lui va fi deletat" Cine gandeste logic, se prinde ca e vrajeala. Inainte sa fac acest articol, am facut un experiment. Am compus si eu un mass, asemanator cu acesta, continand o multime de informatii false. Am vrut sa vad cate primesc inapoi. Mass-ul suna cam asa: "Dupa cum unii dintre voi deja ati aflat, noul presedinte al Yahoo, Eric Wright, a facut urmatorul anunt: <<>> Trimite acest mesaj la toata lista ta ca sa nu-ti stearga id-ul nici tie si nici prietenilor. " L-am trimis tuturor din lista de pe id-ul vechi (cam 300 si ceva de id-uri am acolo) si am primit inapoi, in primele 10 minute, 37 de massuri cu acest mesaj. Si inca mai primesc din cand in cand. E posibil sa-l fi primit si unii dintre voi, cei care cititi acest articol. Fie ca va minunati cat e de proasta lumea, sau nu stiti ce e atat de gresit in el, vi-l descifrez eu: "noul presedinte al Yahoo, Eric Wright" noul presedinte pe naiba. Eric Wright aka Eazy-E este taticul gangsta-rap-ului si n-are el treaba cu yahoo. Si-a dat duhu' in 1995. E tipul din poza: "yahoo a ajuns la numarul maxim de 10 milioane de conturi" chiar m-am amuzat la faza asta. Cel putin 20 de milioane de conturi sunt numai din Romania. Lumea e mare, deci ganditi-va... In Romania sunt 21 de milioane locuitori. Sa zicem ca cel putin o jumatate din ei au internet sau frecventeaza internet caffe-urile si o jumatate din acestia au id de yahoo messenger. Asta ar insemna cam 5 milioane de romani care au id de messenger. Doar ca, multi si-au facut mai multe id-uri, cel putin inca unul. Ca sa nu mai zic ca sunt unii cu peste 10. Daca ar fi toti cu cate doua id-uri, ar fi 10 milioane de conturi. Asta numai din Romania. Cum multi au mai mult de 2 id-uri, cifra se poate ridica mult, la peste 20 milioane. Repet: asta numai in Romania! "Codul de identificare este data de incepere a procesului de stergere: 20 09 2006." asta ii da putina credibilitate, dar tot vrajeala e. "Trimite acest mesaj la toata lista ta ca sa nu-ti stearga id-ul nici tie si nici prietenilor." nu e clar? Toate massurile se termina cu "trimite mesajul acesta tuturor prietenilor". Vrajeala, vrajeala, vrajeala... Partea proasta este ca am primit inapoi acest mass si de la persoane care pana atunci nu trimisesera nici unul. Pacat...sper ca respectivii sa citeasca aici, caci omul din greseli invata. Acum, cateva massuri destul de folosite de asemenea specimene: "Da-l mai departe sa afli parerea prietenilor tai despre tine........1frumos/asa........2.Dragutz/a......3.urat/a....4.de treaba.....5.Nesuferit/a........7.Te iubesc enorm.........raspundetzi plz (l-am primit shi yo)" Eu cred ca aleg varianta 8. Cum? Nu exista asa ceva? Ba golane, de ce ai sters-o? Lasa ca o pun eu la loc: "8. specimen cretin, tampit si idiot, care inca isi mai cauta o bucatica de creieras pe internet". Mai departe nu-l dau ca e o tampenie :D. "Foaie verde si-o lalea, Pe profi naiba sa-i ia. Foaie verde tufanica, Astia creierul ne strica. Foaie verde liliac, Profu' e aurolac. Foaie verde frunza-ndunga, Cand ii vad borasc in punga. Foaie verde ghiocel, Diriga-i ca un purcel. Foaie verde hop-siasa Asta-i viata-n scoala mea! ( dak nu esti toci dal mai departe ) " Vai ce poezie! Sunt profund impresionat! Doar ca nu prea am prins tema ei...care era? Cumva voiai sa-mi sugerezi ca poti lega doua rime exact ca manelistii? Da, asta trebuie sa fie! Ca un critic literar ce (nu) sunt, ma pun pe treaba: "pe profi naiba sa-i ia" acest vers exprima in acelasi timp multa invidie, fata de cunostintele profesorilor, dar si multa frustrare, cauzata de neputinta elevului de a invata ceva din cunostintele profesorului, neputinta datorata marelui creier in lipsa pe care respectivul il detine. "Astia creierul ne strica" Acest vers este o metafora, cu siguranta. Sau, mai bine zis, este o gluma. Ce naiba sa mai strice profesorii? "Cand ii vad borasc in punga" prin acest vers, eul liric exprima sentimente foarte puternice de dispret fata de profesori, cauzate de "ne-culitatea" acestora. Da, elevii din ziua de azi se cred extrem de cuul, mai ales cand isi pun cate un rahat prin nas, numit piercing, sau cand imbraca niste chestii, numite haine, care nici macar cuvantul "naspa" nu le poate descrie. "Diriga-i ca un purcel" te cred... Mesajul final, "dak nu esti toci dal mai departe" este un indemn catre toate generatiile la frustrare vesnica. "Va Doare Exact in..*****..De Mine..!! Da Las`..K Si Nici Mie Nu O Sa Imi Pese..!!!..PA..!! (mass).. :(( :(( :(( " vaiiii, cum de ti-ai dat seama? "Te tratez ca pe un prieten adevarat,dar daca nu primesc acest mesaj inapoi probabil nu imi esti prieten.Trimite asta tuturor din lista ta sa vezi cati prieteni ai! " ce tampenie, cine dracu se deranjeaza sa-i trimita inapoi altceva decat o injuratura? "ZBYE ALL....MA DUC LA DRACU" Bafta! Sa-i povestesti si de mine! "ai curaj sa pui numele pers iubyte la status.?si sai zici k o iubesty?>>> mass da mai departe ca sa vezi cati curajosi ai in lista!!!hai tupeishtii!!!sa va vad!!!!! ,,ai mey sa vad..stiu k nu ai tzupeu.. ... zau ... " vaca comunista ce esti, tu chiar crezi ca va pune cineva numele tau la status? "Vara'i vara , iarna'i iarna , primavara e primavara .... iar toamna .... e toamna ba boule !!!!" extraordinar, cata inteligenta... "He he ... am picat la examene ... am luat 1321432543 ....."> felicitari! "Hai ca va tzup .... ca nici a 8-a nici a 12-a nu's .... zunge zeigen ... voi chiar atzi crezut .... cred ca am cazut ... toate cele trei mesaje din inainte sunt masssssssssssss'uri ............................................ sper sa va placaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!!!!!!!" vita aristocrata ce esti, chiar crezi ca nu mi-am dat seama ca nu esti nici a 8-a si nici a 12-a? pun pariu ca nici a 3-a nu esti...macar te-au dat parintii la scoala? "am plecat putin pe afar'....nu mai pot de cald......si nici nu ma simt bine......vb mai tarziu...poopik..&luv'yu..stie el cine;):*:*:*" eu cumva? nu? in cazul asta du-te naibii! "Daca nu dai acest mesaj tuturor din lista ta in 10 minute o sati moara mata inurmatoarea saptamana, a fost verificat (scuze de mass dar nu vreau sa moara mama)((((((((scuze aqm lam primit)))))))))" nici eu nu vreau sa-mi moara mama, dar mai bine ma duc si distrug toate masinile ca sa nu o calce, decat sa dau un mass tampit. "CITESTE TOT PLS....................0720544954 Buna, numele meu este Ionut, sunt insurat cu o fata numita alina si am un copil nou nascut, numit Raresh . El inseamna tot ptr mine, si recent doctorii au descoperit ca are cancer la creier. Din pacate eu si sotia mea nu avem bani nici macar sa platim facturile lunare, dar am facut o intelegere cu YAHOO si AOL si am cazut de acord ca ptr fiecare persoana care primeste acest mesaj sa primim 5 centi in schimb. deci te rog trimite acest mesaj tuturor persoanelor din lista si ajute-ne Da-l mai departe te rugam. Cum l-am primit asa il dau si eu mai departe ... nu fiti rai...da-ti mai departe " ok, nu sunt rau. Go fuck yourself! Sper sa ajung in rai... "tr mesajul asta la toti din lista ta sa afli cum vor sa te sarute:1_pe buze..............2_pe gat.............3_frantuzesc.................4_senzual..................5_romantic...............6_suav..............7_pe obraz raspunde plsssss" homalau rasist ce esti! "dak te-ai bloca cu mn in baie ce ai face...1.o simpla conversatzie....2.dragoste....3.te-ai saruta cu mn.....4.ai face cunostintza.......6.ai face dus........rsp la asta si dao mao departe sau vei avea 2 ani ghinion in 10 min...dao la toata lista ta...scz da si yoo lam primit si scz de mass......" ghiceste! :> "Azi se implinesc 1000 de ani de cand a fost inventat Sarutul frantuzesc, trimite acest mesaj la toti prieteniisi... daca primesti acelasi raspuns de la minim 5 persoane,inseamna ca cineva TE IUBESTE! (si nu e vorba de mama ta)... daca nu il trimiti, nu vei avea parte de DRAGOSTE toata viata!!! sryy de mass mah fratilor mai incetati cu massuri din astea tampite ce dracu abis ...te iubescte cineva voi credeti ca dragostea asta creste in pom si de ar creste va cadea pan la urma ...dragostea se implineste in timp nu te iubeste nimeni pe mess mass sorry fratilor dar sunteti durere cu fazele astea. (Yo cred k am sa ma indragostesc de yahoo messenger, k sunteti belea, sa moara bibi. )" de acord cu tipul asta. Am mai primit mass-ul asta si eu acum vreo doua luni si acum vreo jumatate de an."
(Trask)

Mai multe comentarii ar fi de prisos...

Ladies' night

2007-09-27T17:16:00.001+03:00

Am scris, de-a lungul vremii, multe randuri (bine ascunse si acum) "inspirate" de CEI care la un moment dat m-au oprit din drumul meu pentru cateva clipe si m-au facut sa-i privesc, fie si pentru o fractiune de secunda, cu admiratie. De aceea m-am decis ca a venit vremea sa dedic cateva randuri(prea putine,poate) si fetelor si femeilor care mi-au marcat "drumul"intr-un fel sau altul. Inainte de toate, trebuie sa o recunosc, da! sunt feminista, desi cuvantul asta mi se pare prea departe de unele ganduri ale mele in acest sens, si prea aproape de un concept politic. Era iarna, iarna ca la munte, cu multa zapada, si trebuie sa fi avut vreo 6-7 ani pe atunci, cand am cunoscut-o pe ea, cea pe care am numit-o, printre primele dati in viata mea, prietena.Cativa ani buni ne-am preocupat mai mult de aspectul ludic al existentei noastre de atunci, poate fie si din inertie (eram vecine), desi ea fiind mai mare decat mine, uneori am privit-o ceva mai altfel...nu stiu cum sa definesc acest "altfel", oricum ea era altfel decat mine, si dupa cum toti o stim, orice e altfel duce spre o atmosfera de fascinatie.Mai tarziu, cand ne-am reintalnit, intr-un fel era ca si cum timpul ar fi fost mai ingaduitor si nu ne mai vazuseram de cateva ore,pe cand in realitate trecusera ani.Iar acum, cand varstele noastre au ajuns la un fel de echilibru, prin vacante ne jucam din nou,numai ca alte jocuri.Si e bine, pentru ca tu porti inca parfumul copilariei,si pentru ca avem o legatura care ii face in ciuda timpului. Candva, nu demult, eram in tren, veneam dinspre Bucuresti spre casa, si pe randul celalalt putin mai in fata era o doamna, ceva intre lady-like si buisness.Nu stiu exact ce mi-a atras atentia la ea, nu stiu cine e, nu am mai vazut-o de atunci, cert e ca ceva din felul ei de a fi mi-a atras atentia..nu facea decat sa rontaie niste covrigei si sa priveasca ingandurata pe geam.Musca incet din fiecare covrigel si de fiecare data se incrunta,nu facea zgomot,nu facea frimituri, nu se foia, era aproape ca sculptata acolo,ca si cum acel scaun nu ar fi putut fi fara ea mancand covrigei.Toata silueta ei inspira ideea de impecabilitate si feminitate, era intr-adevar delicata, dar avea si o energie ciudata, poate putin furioasa.Coborarea ei din tren a fost fara indoiala discreta,iar afara se inserase usor, gara te intampina cu peisajul specific.Becurile mijeau lumina lor galbuie, iar ea s-a suit grabita intr-un taxi,pentru a se pierde mai departe in ganduri si orase. Bunicile mele.Bunica din partea mamei mi-a aratat pretul lasitatii de a spune nu:un destin pierdut.Pe cealalta bunica a mea nu am cunoscut-o fizic, de fapt nu mi-o amintesc, pentru ca a parasit aceasta lume inainte ca eu sa fac act de cunostiinta si constiinta,dar pot spune ca o cunosc foarte bine, pentru ca stiu ca ei ii seman intru totul, si cand spun ca ii seman nu ma refer la fizic,nici la caracter, ci la adevaratul "sine" al meu.Poate va intrebati de unde pot fi asa sigura daca n-am cunoscut-o.Nu sunt sigura,pur si simplu stiu,nu e o iluzie pe care sa mi-o fi creat cineva,e un sentiment pe care il am de cand lumea si pamantul si gata. Mai demult spuneam despre ea ca, daca as fi baiat, ea ar fi genul de fata de care m-as indragosti.Cumva greu de abordat,cu totul si cu totul naturala,inspira ceva auster si se evidentia prin modestie,dar nu o modestie saracacioasa,ci o modestie mandra si orgolioasa.Mereu m-a intrigat la ea faptul ca are o retinere ce te poate trimite spre un sentiment de stupoare si fastaceala.Acum se mai prosteste si ea uneori, cred ca se afla inca in cautarea a ceva, si mai e de vina si anturajul uneori,dar ea ramane ea. Ne intelegem din priviri.Eu incerc mereu sa temperez colerica din ea, ea incearca mereu sa-mi trezeasca constiinta prea visatoare.Ne confruntam (acerb cateodata) in prejudecati, pareri, concepte.Eu sper sa reusesc sa-i arat cat de frumoasa e de fapt( si nu doar fizic), si in ziua aia sa o vad mai senina.Ea nu stiu ce spera de la mine. E cea mai sincera prietenie pe care am avut-o vreodata, din toate punctele de vedere, si de aceea cea mai valoroasa.Mai multe cuvinte ar fi de prisos. Desigur,mama.As putea scrie o carte despre mame in general, cu a mea in "frunte", iar deocamdata nu a venit clipa.Tot ceea ce pot spune e ca ele au mereu dreptate,si desi v-oti fi saturat de enuntul asta,chiar asa e (credeti-ma nici mie nu mi-e usor sa o recunosc).Ca si cum cineva, o entitate necunoscuta i-ar trimite dinainte un cod secret despre ce va urma,nu se insala niciodata.Si cred ca toate primi acest har cand devenim mame...cuiva. In final, nu-mi mai ramane decat sa le multumesc celor de mai sus care m-au ajutat sa umplu aceste randuri, dar si multor alte fete,care mi-au ramas prea fugitiv pe retina existentiala, dar care la momentul potrivit mi-au oferit raspunsuri la intrebari despre mine, intrebari care atunci nici nu stiam ca exista, si care s-au format o data cu raspunsul venit.Fete si femei care mi-au aratat unde eu nu o sa ajung niciodata (bine sau rau) si cum eu nu sunt si nu as putea fi niciodata, deci iata m-au ghidat in afara greselii de a bangui pe carari ce nu-mi apartin. Multumesc! "Femeia ce priveşte spre ceva oferă o imagine de o rară trivialitate. Ochii melancolici te invită, dimpotrivă, la o distrugere aeriană, şi setea de impalpabil pe care ţi‑o satisface funebrul şi parfumatul lor azur te împiedică să mai fii tu însuţi. Ochi ce nu zăresc nimic şi din faţa cărora dispari, ca să nu le pătezi infinitul cu obiectul prezenţei tale. Privirea pură a melancoliei este modul cel mai ciudat prin care femeia ne face să credem că a fost cândva tovarăşa noastră în Rai." Emil Cioran- Amurgul gândurilor Cu un singur fir din părul său femeia poate lega un elefant. (proverb japonez) Trei feluri de oameni intră peste tot: războinicul, înţeleptul şi femeia. (proverb indian) Femeia este un cadou care te alege.(Georges Brassens) Când un bărbat iubeşte o femeie, iar aceasta nu se poate hotărî dacă îl iubeşte sau nu, numim această complicaţie comedie. Acolo unde femeia este prinsă serios, rezultatul este în general tragedie. (Jerome K Jerome)

Too alike?

2007-09-18T15:20:00.000+03:00

Da,poate acest articol ce urmeaza a devenit un cliseu,totusi mi se pare ca rezuma prea bine anumite aspecte ale momentului actual- ce m-a "starnit" sa-l public acum si aici e noul val de boboci, dar si reintalnirea dupa ceva timp cu persoane care au ajuns sa se integreze perfect descrierii din randurile de mai jos.So...enjoy!!

Un articol de Andrei Gheorghe.

"In universul adolescentin de astazi sa fii "cool" inseamna sa fii pe trend. Sa arati ca o fata daca esti baiat si ca un clovn daca esti fata. Sa ai parul colorat strident si capete de morti pe haine. Sa fii pe Hi5. Sa fii pe Hi5 in grupul "Darama-s-ar scolile". Sa stai toata ziua pe la TNB, pe TNB preferabil. Sa ai hainele pline de buline sau dungi orizontale. Sa ai poze cu tine pupand o sticla de bere. Sa ai cercei cu frunze de marijuana pe tine dar sa nu fi tras niciun fum de absolut nimic in viata ta. Sa ai un jurnal in care povestesti cum ai vrut sa iti tai venele. Sa ai mereu cinci straturi de haine suprapuse pe tine. Sa fii minimalist. Sa iti indrepti parul cu placa in pauze, la scoala, baiat fiind. Sa ai haine scumpe si glam. Sa fii lasat manelele pentru minimal. Sa ai blugi stramti cu sclipici si fluturasi facuti din strasuri. Sa mergi in Gossip si in Studio Martin. Sa ai hainele pline de cranii sau stelute. Sa bagi pill made in Ferentari in fiecare weekend, la Pagal. Sa fii pe trend ca ei, cei multi. Sa te imbraci cum se imbraca toata lumea, sa asculti ce asculta toata lumea, sa iti schimbi complet personalitatea din sase in sase luni. Sa fii atat de complexat incat sa crezi ca daca nu esti ca toata lumea vei fi singur si nefericit. Sa consideri pe oricine care nu intra in acest tipar clar definit lame. Sa fii prost."

Da, fac parte din oamenii pentru care "Be different" e o religie inca de cand am inceput sa fac deosebirea intre lapte si apa; desi la cat de multi suntem ingramaditi pe planeta asta, originalitatea e un concept aproape utopic.In fine, inca mai traiesc cu speranta ca poti fii altfel, chiar si in pana de originalitate; eu una m-as satura nu numai sa vad aceiasi imagine zilnic in oglinda, dar si la ceilalti!

Din pacate mai vechi....

2007-09-14T19:27:00.001+03:00

Conceptual, nu am nevoie de nimic. Tu stii cel mai bine ce inseamna a sti, tu simti cel mai bine ce inseamna a simti,tu intelegi ce inseamna cel mai bine a intelege, tu gandesti cel mai bine ce inseamna a gandi. Aceasta mistuitoare forta a gandului - mereu in echilibru subtil, fata de tot ceea ce exista, nimic nu este mai fascinant. Cat de des te uiti la cer?Asa, sa iti pierzi ochii in inaltimi...la inceput, doare, nu te lasa, e prea coplesitor, apoi devine vital, desi uiti...e usor sa uiti sa privesti cerul... Si totusi sentimentul dainuie acolo....e putin dureros, agonic uneori...dar e sublim,caci e inexplicabil.Nu stii cand apare si de ce, are o vointa a sa, dispretuieste ratiunea, e amant cu amintirea, calatoreste cu gandul, se cuibareste, se ascunde, explodeaza, curge, se inalta, mistuie, da viata..dar nu dispare...E mereu acolo...si e mereu un motiv pentru care e acolo...el e si libertatea, dar fara libertate se si sufoca.E alunecos, cand crezi ca l-ai prins sa-ti spuna ce inseamna, el iti zambeste ironic si o ia la goana...Se va intoarce, desigur!!De fapt, nu pleaca.Ramane acolo unde mai e de descoperit. Si acum, nu-ti vine sa razi?....eu rad in hohote, chiar.Rad de ceea ce e in jur...da, de bucurie.De bucurie ca nu fac parte inconstienta la acest consum inutil pentru ceea ce inseamna lume, societate, sistem...Oricum se numeste el...ceva meschin ce vrea sa invinga natura, sa edifice aparenta, si sa puna la indoiala tocmai sentimentul!...Tocmai puterea de a zbura, si taie aripile,poate, fara sa stie, la atat de multi... Vezi,tu, cu tine nu puteam fi decat absolut sub semnul sentimentului.Orice urma de ratiune era mancata,intocmai cum manaca igrasia un perete.Si-asa am ramas si acum.Si tot "pacatul" asta al meu va face ca intr-o buna zi, cand ne vom intalni pe aceaiasi trecere de pietoni,si privirile ni se vor intalni,poate,sa nu ne privim ca doi straini.Pana atunci,tachineaza-ma in continuare cu seara aceea calda cand am ras impreuna de durerea in care ne regaseam....si mai fa o data trucul tau cu banutul. Life goes easy on me, most of the time...

Cai verzi pe pereti

2007-09-12T11:49:00.000+03:00

Azi-noapte, neputand sa adorm, ma foiam in pat, si cu ochii pe pereti, am incercat, din nou, sa-mi dau seama ce vreau de la viata.

Stiu ce vreau de la mine, si mai bine stiu ce vreau de la altii, dar de la viata?

N-o sa va-nsir "planurile" mele de viitor, caci ar fi cu siguranta plictisitor, si total irelevant! Adevarul e ca viata fie iti ofera fie multe optiuni, fie alege ea pentru tine.

Daca am privi "viata" ca pe un bazar de duminica?- ce cumperi mai intai? Conteaza cat de bine stii sa negociezi pretul?Si care este pretul unei alegeri in detrimentul altei alegeri?

Eu intotdeauna am gandit ca e bine sa tintesti cat mai sus, ca sa ajungi exact acolo unde trebuie.

Poate ca asta e pariul meu cu viata.Daca voi ajunge ACOLO unde vreau, inseamna ca am avut dreptate.Daca nu, va trebui sa ma multumesc cu premiul de consolare.

Stiti care-i partea buna in toata povestea asta? Ca ACOLO e mai infinit decat cerul de mai.

E noapte.Ador sa dorm cu tine,cand ni se ating varfurile nasucurilor in somn, cand te simt cum imi mirosi parul si pielea,cand orice atingere e un tremur, cand parca totul se opreste ca sa ne asculte suflul.Stiu ca te trezesti din zori ca sa ma privesti cum dorm,asa cum si eu ma scol in miez de noapte sa te invelesc.Si cel mai tare imi place cand ne trezim devreme tare si dam fuguta la bucatarie, sa facem o cafea cu lapte, si sa ne intoarcem inapoi intre asternuturile calde, sa savuram lumina rasaritului.

Ceas,un dispozitiv cu omare valoare morala pentru om,potolindu-i ingrijorarea pentru viitor prin faptul ca ii reaminteste ce mult timp ii ramne. (Ambrose Bierce)

I've just about had it...

2007-09-10T21:34:00.000+03:00

M-am saturaaaat...nici nu stiu cu ce sa incep...m-am saturat de orasul asta, mancat de timp, a carui viata poate fi comparata cu fundul baltii Dunarii.Locul unde nu se intampla nimic niciodata.

M-am saturat de strazile pline de cocalari si smecherasi, de casnicele suprauzate de comunismul mult apus si care acum alearga ca sedate prin Penny XXL si Billa, de batranii tristi, de copii mult prea rasfatati, sau din contra mult prea flamanzi, de cladirile-n paragina si cenusii,de trotuarele mereu gaurite si pline de praf; de faptul ca nu e un loc in orasul asta care sa fie macar "ok" din toate punctele de vedere- decat poate mijlocul naturii, asta cand nu vin tiganii cu tot cu puradei si cort pentru balci.

M-am saturat de scoala aia care e mereu in renovare, si de gardianul burtos de la poarta, care..,da ne va intampina si anu' asta.

M-am saturat de toti morandistii funky-trunky si nu-mai-stiu-cum si toate "fetele" care acu 2-3 ani paseau pe poarta scolii, caprioare nevinovate, imbracate in stilul Caminului 13 (n.a. caminul de copii trili lili, of course) , cu telefonul agatat de gat, si acum au descoperit ce-i aia moda, emancipare, profunzime si au ajuns sa se ascunda sub 3 stratruri de machiaj, pentru ca deh sunt trendy si destepte , si curand o sa invadeze si blogurile, stati sa vedeti, cu texte spasmodico-romantoase, ca o sarbatoare a dezvirginarii (apropo veti gasi familia lexicala a acestui cuvant foarte des in textele lor!!).

M-am saturat de oamenii ursuzi, de pokemonii wannabe dar totodata anti-sociali, de "baietii de baieti" care imi tot dau add pe mess si mi-au umplut lista de ignore pana la refuz (aviz amatorilor!!)

M-am saturat.Nu ma plang, nu judec, nu vreau nimic.Doar spuneam si eu asa..si daca v-ati regasit fie si intr-un cuvant din randurile de mai sus...e grav..take a good look in the mirror!

Daca vrem sa facem lumea mai buna,e simplu, trebuie sa incepem cu noi insine.

Mi-e dor sa mancam caise, stand turceste pe-o banca-n Herastrau numarand razele soarelui si gandurile frumoase.

2007-09-09T12:11:00.000+03:00

Am descoperit ca-mi place toamna.Mai mult decat imi imaginam. Mai ales dupa ce s-a inserat bine, cand se aprinde luna, si se aprind si becurile pe strada, si soseaua uda devine o oglinda a tot ceea inseamna fascicul de lumina.In atmosfera asta toate masinile par mai vechi, si parca totul se reduce la sunetul ploii.Caci ploua,dar nu tare ci mai mult asa, ca o diezmierdare.

Ne plimbam.Dinspre centrul vechi,mergem spre casa.Acum e momentul bun sa ne amintim de asta-vara, cand, de exemplu, am fost in Gradinile Japoneze de Vara, unde la intrare complicate instalatii de apa imitau chiar aceasta diafana ploaie de seara; unde am savurat ceaiul de iasomie si puteam sa ne plimbam prin iarba desculti. Zambim.Mai trist, pentru ca toamna nu te lasa sa zambesti decat putin mai trist.Ai mana rece.Chiar asa frig s-a lasat?!

Hai sa bem o ciocolata calda.Si sa vorbim.Despre ce mai vorbeste lumea, in general?Da, hai sa vorbim despre asta.Cate teme de discutie iti vin in minte in acelasi timp?Dupa ce s-au epuizat barfele, flecarerile, discutiile filosofice, muzica, netul, cartile...ce mai ramane?Cand vine vremea sa vorbim sincer despre ceea ce simtim, despre ceea ce suntem, despre ceea ce ne dorim- fara menajamente,fara ipocrizii sociale, fara orgolii?Nu e poate si asta o cale spre fericire?Sa renuntam la a ne mai ascunde,la a mai ne crea o "imagine", cand poate cea mai buna imagine a noastra e chiar cea pe care o ascundem cel mai mult.Eu, una,am renuntat de mult...si e mult mai bine asa..asta e adevarata liberate a sufletului..sa mergi pe strada, sa inspiri adanc si sa simti ca explodezi de fericire,liberate!Nicio grija nu va mai parea atat de mare,nicio persoana nu va parea atat de departe.Poate ca de-asta imi place toamna acum, mai mult ca niciodata, pentru ca toamna, cu soarele ei fugitiv,cu frunzele ei multicolore,cu cerul gri-albastru, cu serile ploioase, te impinge sa fii mai liber - intr-o atmosfera ce imi pare mult mai intima- toamna te lasa rabdatoare sa epuizezi la o ciocolata calda barfele, flecarerile, discutiile filosofice, muzica, netul, cartile si restul, si te lasa sa vorbesti despre tine, clar si raspicat, sau intr-o soapta, in fine; despre tine.

Asa ca hai la o ciocolata calda!

Pentru inceput....

2007-09-07T11:48:00.001+03:00

Ei,iata ca si-a facut intrarea in scena si Septembrie.Fara tine.Fara nimeni.

Dupa o vara zbuciumata,mi-am gasit in sfarsit linistea de a ma aseza si a mai pune ceva pe hartie.Dupa cum ii marturiseam unei bune prietene,azi ma simt "inspirata".O fi de vina si febra de care tocmai am scapat?In fine..Cine stie?Ma smt ispirata in imboldul meu de a scapa de superficialitatea specifica verii,pe care de altfel o ador - vara , nu superficialitatea.

Nu stiu, dar vara nu am astampar.Pesemne ca e si marea de vina, caci eu, desi familiarizata din plin cu muntele, sunt fara indoiala o "fiinta a marii".

Cel mai tare vara asta mi-a placut faptul ca am vazut curcubee.Multe.Peste tot.

In cateva zile incep ultimul an din ceea ce as numi "idilica mea adolescenta".Caci eu asa am trait-o - ca un mit - si mi se pare departe de a se fi incheiat.In termeni mai formali s-ar traduce ca trec a doispea' si ca vai duamne,ptiu,ptiu dau si BACu'.Irelevant mi se pare, doar inca o usa desenata de societate, spre a o deschide.Si de-abia astept!!

Una peste alta, pe voi vroiam sa va intreb cum v-ati trait vara?Si fara cine vine Septembrie pentru voi?

Acum ma umfla rasul cand ma gandesc la noi, in varful patului, cu febra 39, ca doi caraghiosi, cu prosoapele-n cap si ceaiurile fierbinti sub nas, delirandu-ne visele...de la febra,of course.Si inca mai avem nisip in tenisi.Eeee...nisip de Vama!Si raceala de cort,vorba mamei.

Hm,nu stiu ce vrea sa aduca nou aceasta noua pagina de Blog..de toamna..sa speram ca numai de bine!Oricum, nu uitati sa sa va ganditi la vara ce a trecut si ca sa inchei va spun vreo doua vorbea unui "bun prieten" (ha, ha, as fi vrut eu!!):
"Cu minunata si teribila ei nepasare, pe care noi nu o vom putea invata niciodata,natura uita tot, chiar si pe cei care au avut naivitatea sa creada ca,macar la mare,nu exista decat prezent."
(O.Paler)