Am descoperit ca-mi place toamna.Mai mult decat imi imaginam. Mai ales dupa ce s-a inserat bine, cand se aprinde luna, si se aprind si becurile pe strada, si soseaua uda devine o oglinda a tot ceea inseamna fascicul de lumina.In atmosfera asta toate masinile par mai vechi, si parca totul se reduce la sunetul ploii.Caci ploua,dar nu tare ci mai mult asa, ca o diezmierdare.



Ne plimbam.Dinspre centrul vechi,mergem spre casa.Acum e momentul bun sa ne amintim de asta-vara, cand, de exemplu, am fost in Gradinile Japoneze de Vara, unde la intrare complicate instalatii de apa imitau chiar aceasta diafana ploaie de seara; unde am savurat ceaiul de iasomie si puteam sa ne plimbam prin iarba desculti. Zambim.Mai trist, pentru ca toamna nu te lasa sa zambesti decat putin mai trist.Ai mana rece.Chiar asa frig s-a lasat?!


Hai sa bem o ciocolata calda.Si sa vorbim.Despre ce mai vorbeste lumea, in general?Da, hai sa vorbim despre asta.Cate teme de discutie iti vin in minte in acelasi timp?Dupa ce s-au epuizat barfele, flecarerile, discutiile filosofice, muzica, netul, cartile...ce mai ramane?Cand vine vremea sa vorbim sincer despre ceea ce simtim, despre ceea ce suntem, despre ceea ce ne dorim- fara menajamente,fara ipocrizii sociale, fara orgolii?Nu e poate si asta o cale spre fericire?Sa renuntam la a ne mai ascunde,la a mai ne crea o "imagine", cand poate cea mai buna imagine a noastra e chiar cea pe care o ascundem cel mai mult.Eu, una,am renuntat de mult...si e mult mai bine asa..asta e adevarata liberate a sufletului..sa mergi pe strada, sa inspiri adanc si sa simti ca explodezi de fericire,liberate!Nicio grija nu va mai parea atat de mare,nicio persoana nu va parea atat de departe.Poate ca de-asta imi place toamna acum, mai mult ca niciodata, pentru ca toamna, cu soarele ei fugitiv,cu frunzele ei multicolore,cu cerul gri-albastru, cu serile ploioase, te impinge sa fii mai liber - intr-o atmosfera ce imi pare mult mai intima- toamna te lasa rabdatoare sa epuizezi la o ciocolata calda barfele, flecarerile, discutiile filosofice, muzica, netul, cartile si restul, si te lasa sa vorbesti despre tine, clar si raspicat, sau intr-o soapta, in fine; despre tine.


Asa ca hai la o ciocolata calda!