Ladies' night

Am scris, de-a lungul vremii, multe randuri (bine ascunse si acum) "inspirate" de CEI care la un moment dat m-au oprit din drumul meu pentru cateva clipe si m-au facut sa-i privesc, fie si pentru o fractiune de secunda, cu admiratie. De aceea m-am decis ca a venit vremea sa dedic cateva randuri(prea putine,poate) si fetelor si femeilor care mi-au marcat "drumul"intr-un fel sau altul. Inainte de toate, trebuie sa o recunosc, da! sunt feminista, desi cuvantul asta mi se pare prea departe de unele ganduri ale mele in acest sens, si prea aproape de un concept politic. Era iarna, iarna ca la munte, cu multa zapada, si trebuie sa fi avut vreo 6-7 ani pe atunci, cand am cunoscut-o pe ea, cea pe care am numit-o, printre primele dati in viata mea, prietena.Cativa ani buni ne-am preocupat mai mult de aspectul ludic al existentei noastre de atunci, poate fie si din inertie (eram vecine), desi ea fiind mai mare decat mine, uneori am privit-o ceva mai altfel...nu stiu cum sa definesc acest "altfel", oricum ea era altfel decat mine, si dupa cum toti o stim, orice e altfel duce spre o atmosfera de fascinatie.Mai tarziu, cand ne-am reintalnit, intr-un fel era ca si cum timpul ar fi fost mai ingaduitor si nu ne mai vazuseram de cateva ore,pe cand in realitate trecusera ani.Iar acum, cand varstele noastre au ajuns la un fel de echilibru, prin vacante ne jucam din nou,numai ca alte jocuri.Si e bine, pentru ca tu porti inca parfumul copilariei,si pentru ca avem o legatura care ii face in ciuda timpului. Candva, nu demult, eram in tren, veneam dinspre Bucuresti spre casa, si pe randul celalalt putin mai in fata era o doamna, ceva intre lady-like si buisness.Nu stiu exact ce mi-a atras atentia la ea, nu stiu cine e, nu am mai vazut-o de atunci, cert e ca ceva din felul ei de a fi mi-a atras atentia..nu facea decat sa rontaie niste covrigei si sa priveasca ingandurata pe geam.Musca incet din fiecare covrigel si de fiecare data se incrunta,nu facea zgomot,nu facea frimituri, nu se foia, era aproape ca sculptata acolo,ca si cum acel scaun nu ar fi putut fi fara ea mancand covrigei.Toata silueta ei inspira ideea de impecabilitate si feminitate, era intr-adevar delicata, dar avea si o energie ciudata, poate putin furioasa.Coborarea ei din tren a fost fara indoiala discreta,iar afara se inserase usor, gara te intampina cu peisajul specific.Becurile mijeau lumina lor galbuie, iar ea s-a suit grabita intr-un taxi,pentru a se pierde mai departe in ganduri si orase. Bunicile mele.Bunica din partea mamei mi-a aratat pretul lasitatii de a spune nu:un destin pierdut.Pe cealalta bunica a mea nu am cunoscut-o fizic, de fapt nu mi-o amintesc, pentru ca a parasit aceasta lume inainte ca eu sa fac act de cunostiinta si constiinta,dar pot spune ca o cunosc foarte bine, pentru ca stiu ca ei ii seman intru totul, si cand spun ca ii seman nu ma refer la fizic,nici la caracter, ci la adevaratul "sine" al meu.Poate va intrebati de unde pot fi asa sigura daca n-am cunoscut-o.Nu sunt sigura,pur si simplu stiu,nu e o iluzie pe care sa mi-o fi creat cineva,e un sentiment pe care il am de cand lumea si pamantul si gata. Mai demult spuneam despre ea ca, daca as fi baiat, ea ar fi genul de fata de care m-as indragosti.Cumva greu de abordat,cu totul si cu totul naturala,inspira ceva auster si se evidentia prin modestie,dar nu o modestie saracacioasa,ci o modestie mandra si orgolioasa.Mereu m-a intrigat la ea faptul ca are o retinere ce te poate trimite spre un sentiment de stupoare si fastaceala.Acum se mai prosteste si ea uneori, cred ca se afla inca in cautarea a ceva, si mai e de vina si anturajul uneori,dar ea ramane ea. Ne intelegem din priviri.Eu incerc mereu sa temperez colerica din ea, ea incearca mereu sa-mi trezeasca constiinta prea visatoare.Ne confruntam (acerb cateodata) in prejudecati, pareri, concepte.Eu sper sa reusesc sa-i arat cat de frumoasa e de fapt( si nu doar fizic), si in ziua aia sa o vad mai senina.Ea nu stiu ce spera de la mine. E cea mai sincera prietenie pe care am avut-o vreodata, din toate punctele de vedere, si de aceea cea mai valoroasa.Mai multe cuvinte ar fi de prisos. Desigur,mama.As putea scrie o carte despre mame in general, cu a mea in "frunte", iar deocamdata nu a venit clipa.Tot ceea ce pot spune e ca ele au mereu dreptate,si desi v-oti fi saturat de enuntul asta,chiar asa e (credeti-ma nici mie nu mi-e usor sa o recunosc).Ca si cum cineva, o entitate necunoscuta i-ar trimite dinainte un cod secret despre ce va urma,nu se insala niciodata.Si cred ca toate primi acest har cand devenim mame...cuiva. In final, nu-mi mai ramane decat sa le multumesc celor de mai sus care m-au ajutat sa umplu aceste randuri, dar si multor alte fete,care mi-au ramas prea fugitiv pe retina existentiala, dar care la momentul potrivit mi-au oferit raspunsuri la intrebari despre mine, intrebari care atunci nici nu stiam ca exista, si care s-au format o data cu raspunsul venit.Fete si femei care mi-au aratat unde eu nu o sa ajung niciodata (bine sau rau) si cum eu nu sunt si nu as putea fi niciodata, deci iata m-au ghidat in afara greselii de a bangui pe carari ce nu-mi apartin. Multumesc! "Femeia ce priveşte spre ceva oferă o imagine de o rară trivialitate. Ochii melancolici te invită, dimpotrivă, la o distrugere aeriană, şi setea de impalpabil pe care ţi‑o satisface funebrul şi parfumatul lor azur te împiedică să mai fii tu însuţi. Ochi ce nu zăresc nimic şi din faţa cărora dispari, ca să nu le pătezi infinitul cu obiectul prezenţei tale. Privirea pură a melancoliei este modul cel mai ciudat prin care femeia ne face să credem că a fost cândva tovarăşa noastră în Rai." Emil Cioran- Amurgul gândurilor Cu un singur fir din părul său femeia poate lega un elefant. (proverb japonez) Trei feluri de oameni intră peste tot: războinicul, înţeleptul şi femeia. (proverb indian) Femeia este un cadou care te alege.(Georges Brassens) Când un bărbat iubeşte o femeie, iar aceasta nu se poate hotărî dacă îl iubeşte sau nu, numim această complicaţie comedie. Acolo unde femeia este prinsă serios, rezultatul este în general tragedie. (Jerome K Jerome)

Too alike?

Da,poate acest articol ce urmeaza a devenit un cliseu,totusi mi se pare ca rezuma prea bine anumite aspecte ale momentului actual- ce m-a "starnit" sa-l public acum si aici e noul val de boboci, dar si reintalnirea dupa ceva timp cu persoane care au ajuns sa se integreze perfect descrierii din randurile de mai jos.So...enjoy!!

Un articol de Andrei Gheorghe.




"In universul adolescentin de astazi sa fii "cool" inseamna sa fii pe trend. Sa arati ca o fata daca esti baiat si ca un clovn daca esti fata. Sa ai parul colorat strident si capete de morti pe haine. Sa fii pe Hi5. Sa fii pe Hi5 in grupul "Darama-s-ar scolile". Sa stai toata ziua pe la TNB, pe TNB preferabil. Sa ai hainele pline de buline sau dungi orizontale. Sa ai poze cu tine pupand o sticla de bere. Sa ai cercei cu frunze de marijuana pe tine dar sa nu fi tras niciun fum de absolut nimic in viata ta. Sa ai un jurnal in care povestesti cum ai vrut sa iti tai venele. Sa ai mereu cinci straturi de haine suprapuse pe tine. Sa fii minimalist. Sa iti indrepti parul cu placa in pauze, la scoala, baiat fiind. Sa ai haine scumpe si glam. Sa fii lasat manelele pentru minimal. Sa ai blugi stramti cu sclipici si fluturasi facuti din strasuri. Sa mergi in Gossip si in Studio Martin. Sa ai hainele pline de cranii sau stelute. Sa bagi pill made in Ferentari in fiecare weekend, la Pagal. Sa fii pe trend ca ei, cei multi. Sa te imbraci cum se imbraca toata lumea, sa asculti ce asculta toata lumea, sa iti schimbi complet personalitatea din sase in sase luni. Sa fii atat de complexat incat sa crezi ca daca nu esti ca toata lumea vei fi singur si nefericit. Sa consideri pe oricine care nu intra in acest tipar clar definit lame. Sa fii prost."



Da, fac parte din oamenii pentru care "Be different" e o religie inca de cand am inceput sa fac deosebirea intre lapte si apa; desi la cat de multi suntem ingramaditi pe planeta asta, originalitatea e un concept aproape utopic.In fine, inca mai traiesc cu speranta ca poti fii altfel, chiar si in pana de originalitate; eu una m-as satura nu numai sa vad aceiasi imagine zilnic in oglinda, dar si la ceilalti!

Din pacate mai vechi....

Conceptual, nu am nevoie de nimic. Tu stii cel mai bine ce inseamna a sti, tu simti cel mai bine ce inseamna a simti,tu intelegi ce inseamna cel mai bine a intelege, tu gandesti cel mai bine ce inseamna a gandi. Aceasta mistuitoare forta a gandului - mereu in echilibru subtil, fata de tot ceea ce exista, nimic nu este mai fascinant. Cat de des te uiti la cer?Asa, sa iti pierzi ochii in inaltimi...la inceput, doare, nu te lasa, e prea coplesitor, apoi devine vital, desi uiti...e usor sa uiti sa privesti cerul... Si totusi sentimentul dainuie acolo....e putin dureros, agonic uneori...dar e sublim,caci e inexplicabil.Nu stii cand apare si de ce, are o vointa a sa, dispretuieste ratiunea, e amant cu amintirea, calatoreste cu gandul, se cuibareste, se ascunde, explodeaza, curge, se inalta, mistuie, da viata..dar nu dispare...E mereu acolo...si e mereu un motiv pentru care e acolo...el e si libertatea, dar fara libertate se si sufoca.E alunecos, cand crezi ca l-ai prins sa-ti spuna ce inseamna, el iti zambeste ironic si o ia la goana...Se va intoarce, desigur!!De fapt, nu pleaca.Ramane acolo unde mai e de descoperit. Si acum, nu-ti vine sa razi?....eu rad in hohote, chiar.Rad de ceea ce e in jur...da, de bucurie.De bucurie ca nu fac parte inconstienta la acest consum inutil pentru ceea ce inseamna lume, societate, sistem...Oricum se numeste el...ceva meschin ce vrea sa invinga natura, sa edifice aparenta, si sa puna la indoiala tocmai sentimentul!...Tocmai puterea de a zbura, si taie aripile,poate, fara sa stie, la atat de multi... Vezi,tu, cu tine nu puteam fi decat absolut sub semnul sentimentului.Orice urma de ratiune era mancata,intocmai cum manaca igrasia un perete.Si-asa am ramas si acum.Si tot "pacatul" asta al meu va face ca intr-o buna zi, cand ne vom intalni pe aceaiasi trecere de pietoni,si privirile ni se vor intalni,poate,sa nu ne privim ca doi straini.Pana atunci,tachineaza-ma in continuare cu seara aceea calda cand am ras impreuna de durerea in care ne regaseam....si mai fa o data trucul tau cu banutul. Life goes easy on me, most of the time...

Cai verzi pe pereti

Azi-noapte, neputand sa adorm, ma foiam in pat, si cu ochii pe pereti, am incercat, din nou, sa-mi dau seama ce vreau de la viata.

Stiu ce vreau de la mine, si mai bine stiu ce vreau de la altii, dar de la viata?

N-o sa va-nsir "planurile" mele de viitor, caci ar fi cu siguranta plictisitor, si total irelevant! Adevarul e ca viata fie iti ofera fie multe optiuni, fie alege ea pentru tine.

Daca am privi "viata" ca pe un bazar de duminica?- ce cumperi mai intai? Conteaza cat de bine stii sa negociezi pretul?Si care este pretul unei alegeri in detrimentul altei alegeri?

Eu intotdeauna am gandit ca e bine sa tintesti cat mai sus, ca sa ajungi exact acolo unde trebuie.

Poate ca asta e pariul meu cu viata.Daca voi ajunge ACOLO unde vreau, inseamna ca am avut dreptate.Daca nu, va trebui sa ma multumesc cu premiul de consolare.

Stiti care-i partea buna in toata povestea asta? Ca ACOLO e mai infinit decat cerul de mai.



E noapte.Ador sa dorm cu tine,cand ni se ating varfurile nasucurilor in somn, cand te simt cum imi mirosi parul si pielea,cand orice atingere e un tremur, cand parca totul se opreste ca sa ne asculte suflul.Stiu ca te trezesti din zori ca sa ma privesti cum dorm,asa cum si eu ma scol in miez de noapte sa te invelesc.Si cel mai tare imi place cand ne trezim devreme tare si dam fuguta la bucatarie, sa facem o cafea cu lapte, si sa ne intoarcem inapoi intre asternuturile calde, sa savuram lumina rasaritului.


Ceas,un dispozitiv cu omare valoare morala pentru om,potolindu-i ingrijorarea pentru viitor prin faptul ca ii reaminteste ce mult timp ii ramne. (Ambrose Bierce)

I've just about had it...

M-am saturaaaat...nici nu stiu cu ce sa incep...m-am saturat de orasul asta, mancat de timp, a carui viata poate fi comparata cu fundul baltii Dunarii.Locul unde nu se intampla nimic niciodata.

M-am saturat de strazile pline de cocalari si smecherasi, de casnicele suprauzate de comunismul mult apus si care acum alearga ca sedate prin Penny XXL si Billa, de batranii tristi, de copii mult prea rasfatati, sau din contra mult prea flamanzi, de cladirile-n paragina si cenusii,de trotuarele mereu gaurite si pline de praf; de faptul ca nu e un loc in orasul asta care sa fie macar "ok" din toate punctele de vedere- decat poate mijlocul naturii, asta cand nu vin tiganii cu tot cu puradei si cort pentru balci.


M-am saturat de scoala aia care e mereu in renovare, si de gardianul burtos de la poarta, care..,da ne va intampina si anu' asta.


M-am saturat de toti morandistii funky-trunky si nu-mai-stiu-cum si toate "fetele" care acu 2-3 ani paseau pe poarta scolii, caprioare nevinovate, imbracate in stilul Caminului 13 (n.a. caminul de copii trili lili, of course) , cu telefonul agatat de gat, si acum au descoperit ce-i aia moda, emancipare, profunzime si au ajuns sa se ascunda sub 3 stratruri de machiaj, pentru ca deh sunt trendy si destepte , si curand o sa invadeze si blogurile, stati sa vedeti, cu texte spasmodico-romantoase, ca o sarbatoare a dezvirginarii (apropo veti gasi familia lexicala a acestui cuvant foarte des in textele lor!!).


M-am saturat de oamenii ursuzi, de pokemonii wannabe dar totodata anti-sociali, de "baietii de baieti" care imi tot dau add pe mess si mi-au umplut lista de ignore pana la refuz (aviz amatorilor!!)

M-am saturat.Nu ma plang, nu judec, nu vreau nimic.Doar spuneam si eu asa..si daca v-ati regasit fie si intr-un cuvant din randurile de mai sus...e grav..take a good look in the mirror!


Daca vrem sa facem lumea mai buna,e simplu, trebuie sa incepem cu noi insine.


Mi-e dor sa mancam caise, stand turceste pe-o banca-n Herastrau numarand razele soarelui si gandurile frumoase.

Am descoperit ca-mi place toamna.Mai mult decat imi imaginam. Mai ales dupa ce s-a inserat bine, cand se aprinde luna, si se aprind si becurile pe strada, si soseaua uda devine o oglinda a tot ceea inseamna fascicul de lumina.In atmosfera asta toate masinile par mai vechi, si parca totul se reduce la sunetul ploii.Caci ploua,dar nu tare ci mai mult asa, ca o diezmierdare.



Ne plimbam.Dinspre centrul vechi,mergem spre casa.Acum e momentul bun sa ne amintim de asta-vara, cand, de exemplu, am fost in Gradinile Japoneze de Vara, unde la intrare complicate instalatii de apa imitau chiar aceasta diafana ploaie de seara; unde am savurat ceaiul de iasomie si puteam sa ne plimbam prin iarba desculti. Zambim.Mai trist, pentru ca toamna nu te lasa sa zambesti decat putin mai trist.Ai mana rece.Chiar asa frig s-a lasat?!


Hai sa bem o ciocolata calda.Si sa vorbim.Despre ce mai vorbeste lumea, in general?Da, hai sa vorbim despre asta.Cate teme de discutie iti vin in minte in acelasi timp?Dupa ce s-au epuizat barfele, flecarerile, discutiile filosofice, muzica, netul, cartile...ce mai ramane?Cand vine vremea sa vorbim sincer despre ceea ce simtim, despre ceea ce suntem, despre ceea ce ne dorim- fara menajamente,fara ipocrizii sociale, fara orgolii?Nu e poate si asta o cale spre fericire?Sa renuntam la a ne mai ascunde,la a mai ne crea o "imagine", cand poate cea mai buna imagine a noastra e chiar cea pe care o ascundem cel mai mult.Eu, una,am renuntat de mult...si e mult mai bine asa..asta e adevarata liberate a sufletului..sa mergi pe strada, sa inspiri adanc si sa simti ca explodezi de fericire,liberate!Nicio grija nu va mai parea atat de mare,nicio persoana nu va parea atat de departe.Poate ca de-asta imi place toamna acum, mai mult ca niciodata, pentru ca toamna, cu soarele ei fugitiv,cu frunzele ei multicolore,cu cerul gri-albastru, cu serile ploioase, te impinge sa fii mai liber - intr-o atmosfera ce imi pare mult mai intima- toamna te lasa rabdatoare sa epuizezi la o ciocolata calda barfele, flecarerile, discutiile filosofice, muzica, netul, cartile si restul, si te lasa sa vorbesti despre tine, clar si raspicat, sau intr-o soapta, in fine; despre tine.


Asa ca hai la o ciocolata calda!

Pentru inceput....

Ei,iata ca si-a facut intrarea in scena si Septembrie.Fara tine.Fara nimeni.

Dupa o vara zbuciumata,mi-am gasit in sfarsit linistea de a ma aseza si a mai pune ceva pe hartie.Dupa cum ii marturiseam unei bune prietene,azi ma simt "inspirata".O fi de vina si febra de care tocmai am scapat?In fine..Cine stie?Ma smt ispirata in imboldul meu de a scapa de superficialitatea specifica verii,pe care de altfel o ador - vara , nu superficialitatea.

Nu stiu, dar vara nu am astampar.Pesemne ca e si marea de vina, caci eu, desi familiarizata din plin cu muntele, sunt fara indoiala o "fiinta a marii".

Cel mai tare vara asta mi-a placut faptul ca am vazut curcubee.Multe.Peste tot.

In cateva zile incep ultimul an din ceea ce as numi "idilica mea adolescenta".Caci eu asa am trait-o - ca un mit - si mi se pare departe de a se fi incheiat.In termeni mai formali s-ar traduce ca trec a doispea' si ca vai duamne,ptiu,ptiu dau si BACu'.Irelevant mi se pare, doar inca o usa desenata de societate, spre a o deschide.Si de-abia astept!!

Una peste alta, pe voi vroiam sa va intreb cum v-ati trait vara?Si fara cine vine Septembrie pentru voi?


Acum ma umfla rasul cand ma gandesc la noi, in varful patului, cu febra 39, ca doi caraghiosi, cu prosoapele-n cap si ceaiurile fierbinti sub nas, delirandu-ne visele...de la febra,of course.Si inca mai avem nisip in tenisi.Eeee...nisip de Vama!Si raceala de cort,vorba mamei.


Hm,nu stiu ce vrea sa aduca nou aceasta noua pagina de Blog..de toamna..sa speram ca numai de bine!Oricum, nu uitati sa sa va ganditi la vara ce a trecut si ca sa inchei va spun vreo doua vorbea unui "bun prieten" (ha, ha, as fi vrut eu!!):
"Cu minunata si teribila ei nepasare, pe care noi nu o vom putea invata niciodata,natura uita tot, chiar si pe cei care au avut naivitatea sa creada ca,macar la mare,nu exista decat prezent."
(O.Paler)