Sunt bine.
Sterg oglinda aburita.Ochii mei arata de parca as fi plans, desi nu am mai plans de mult.Irisul meu are irzatii de tristete, desi adesea sunt vesela.
Caietele sunt inchise.Lumina lampii ma deranjeaza, dar ochii mei au ramas pironiti,intreaga mea fiinta a ramas blocata in fata secundarului unui ceas.
Dunarea curge lenesa si nepasatoare.Miroase a frunze uscate, e cald, totusi mie mi se face frig.Ah uite..pe banca asta am stat candva, cu cineva.Sau doar am visat?
Oare mai inseamna ceva pentru tine privirea mea mustratoare?Noaptea ma foiesc printre vise pe care nu le mai inteleg deloc.Cand ma trezesc si ma uit la intunericul de-afara imi vine sa fug in el.Voi stiti cat de singuri suntem?Cu cat mai multi cu atat mai singuri.
Se pare ca va fi si astazi soare.M-am trezit prea tarziu, ca de obicei, si dimineata e prea agitata.In casa s-a lasat liniste.Sunt asezata pe marginea patului, mi-e rece la picioare, si am ramas cu sosetele in mana.Camera e difuza intr-o lumina de violet.Si plang.Nu plang pentru cineva sau ceva.Plang pentru mine.Nu mai am timp sa plang ca alta data, si in plus am o datorie fata de mine - sa fiu puternica.
Deci da, sunt bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu