Scurta marturisire

Traim tristul destin al abandonarii.Zilnic asa cum copacii sunt parasiti de frunze toamna noi suntem parasiti,abandonati, uitati.Suflete perche simpli iubiti sau iubite, prieteni, amici, ganduri, idei, vise,cunostinte, iluzii,mincinui, adevaruri -toate ne parasesc,ne dau uitarii. Si toate astea pentu a ne intoarce inapoi la noi; pentru a fi culesi de pe jos, intr-un alt univers, intocmai ca niste gunoaie,pusi in pungi de plastic si aruncati intr-o mare groapa. Intr-un alt univers.Aici, suntem doar dati uitarii,pentru a ne naste din nou. E strigatul dupa liberate a fiintei primare ce sta in noi,supraomul ce ne guverneaza.Si atunci nu-i mai bine sa fim dati uitarii?Caci si noi abandonam tot ce conteaza pentru noi ca sa ne reamintim din nou, fara sa bagam de seama ca de fapt,uitasem. Ceasurile raman mereu in urma,toate becurile ajung sa se arda, soarele insusi va muri intr-o zi care nu va mai fi zi si nici noapte, insa in mod ciudat ceea ce dainuie e ceea ce uitam.Amintirea soarelui,gustul amar,toate senzatiile chimice izoterice ,spirituale ce ne patroneaza se trezesc din nou pentru a renaste soarele,timpul,omul. Si-apoi ne izbim de zidurile neuitarii.Pentru ca ceea ce vrem sa uitam cu atata ardoare nu ne paraseste niciodata,intocmai pentru a ne face sa suferim si sa nu uitam ca existam, ca pentru un alt univers suntem doar gunoaie adunate in munti, si ca pentru un anume univers, al nostru, suntem soarele ce moare. Vietile ce au fost inca palpaie in noi,si vietile ce vor fi ne bantuie pentru a renaste.E complicat, nu-i asa?Nu putem controla, pentru ca suntem controlati si traiti de ceea ce parasim cu dispret,pentru a fi si noi parasiti.Totul sta in memoria energiei ce ne tine in viata.E energia ce "hraneste" toate universurile din noi prin amintiri,iluzii ale vietii. Mereu ma intreb daca ieri chiar am existat, am trait, sau am murit si am visat ca am fost, pentru ma naste o data cu apusul lunii.Tot ce traim cu iluzia de prezent e poate doar o reluare a unui trecut uitat si reamintit la nesfarsit.O clipa de fericire e atat de efemera,ca uitam sa o tinem minte inainte de a se petrece, si apoi ramanem doar cu ceea ce doare, cu ceea ce ne macina,ceea ce nu ne va parasi nicio clipa.E cercul din care nu vom scapa niciodata, caci atunci cand un soare moare, altul se naste,si o data cu el amintirile revin, fara ca noi sa stim si sa le numim atat de infam:viata. Suntem doar praf de stele, sau praful sticlelor golite si sparte de un betiv... Nu trece zi fara sa ma gandesc la copilarie, la tine si la ziua cand voi muri.