Daca pui 1 langa 2 nu inseamna ca ai 12

Spuneam, deci , ca a trecut un an si ca unele lucruri s-au mai schimbat. Eu una uitandu-ma in urma pot sa zic am devenit mai “relationship wise”. E bine sa lasi cateodata un timp sa treaca in urma unor experiente si sa vezi ce s-a decantat.

Una din concluziile la care starui eu de o vreme e ca … basmele si povestile cu printi si printese sunt grozave! Dar au un mare pacat: ne induc noua fetelor ideea aia cu “gasitu’ printului”. Si la baieti ideea ca al tau cal trebuie sa fie cat mai alb si cu cat mai multe viteze. Acum lasand gluma la o parte… cam asa e, cel putin cu fetele. Sunt convinsa ca toate am crezut ca noi o sa ne gasim “perechea /sufletul pereche/ printul/ cel ales/ cel ce ne este destinat”, spuneti-I voi cum vreti, din tanara adolescenta si uite asa finalul fericit.

Adevarul e ca foarte rar se intampla asta. Am ales sa scriu despre asta pentru vad in jurul meu atatea fete si chiar femei dar si baietii si barbatii aferenti prinsi obsedant in relatii si labirinturi sentimentale numai din pricina acestui mit.

Pentru ca se incapataneaza sa creada ca cel de langa ele, primul baiat de care s-au indragostit, sau primul baiat “long-term” e si ultimul. Si ca da, acum nu se mai inteleg, se cearta, se mint, se inseala, se bat dar pana la urma o sa iasa bine, intr-o buna zi el se va trezi dimineata schimbat ( adica persoana aia care stie ea ca el e cu adevarat dar o tine ascunsa) , deci uite toate eforturile ei au meritat! Pe bune ca e cea mai distructiva mentalitate pe care o poate avea cineva in privinta asta ( ca uneori o au si baietii ). Da, si eu am avut-o intr-o oarecare masura. Dar macar am invatat din ea. Din pacate nu toate/toti invatam. Unele fete nici nu isi dau seama ca se afla in situatia asta. Nici macar la a 5 a amanta sau la a 5 a palma.

Am mai invatat sa accept gandul ca nu e musai sa ai o singura mare iubire in viata, si iubirea in general e un cuvant asa de “greu” asa de usor aruncat in stanga si in dreapta de unii si de altii. Alta chestie pe care nu am inteles-o sunt juramintele facute prematur…logodne, casnicii, dupa o saptamana, o luna de cand s-au cunoscut. Oare de ce se cheama ca faci un cuplu cu cineva? Ca sunteti o pereche? Pentru ca lucrati impreuna si sunteti eficienti in ceea ce faceti, pentru ca exista tandem si echilibru, pentru ca impreuna faceti ceva contructiv si pozitiv, pentru ca nu exista tensiuni , sunteti pe acelasi “front”. Ca sa iti dai seama daca esti “pereche” cu cineva e nevoie de ceva timp, e nevoie sa treaca putin din starea aia de “cap in nori” ( dar doar putin J ). Daca pui 1 langa 2 nu inseamna ca ai 12. Ca sa ajungi la 12 e nevoie sa gasesti adunarea potrivita. Sa treceti peste jocul de-a cuceritul, sa aveti curajul sa va aratati asa cum sunteti si-abia atunci o sa intelegeti daca functionati.

Si am mai invatat o chestie..daca nu esti de acord cu anumite obiceiuri, comportamente, apucaturi ale celuilalt nu I le poti tolera, si el/ea nu gaseste motive pentru a renunta la ele ( poate ca nici nu exista ) atunci e momentul sa incepi sa (re)analizezi si nu sa te incapatanezi sa schimbi, sau sa visezi ca ce te “deranjeaza” va disparea, pentru ca nu vor disparea , si maruntisurile astea creeaza mari frustrari si angoase care se traduc in indiferenta, minciuni, lipsa de respect, inselat si altele.

Mai am de invatat.Nu stiu cum ajuns de fapt sa scriu despre “ sfaturi in amor “ ca sa ma exprim frivol, dar poate sunti unii sau unele care au nevoie sa citeasca randurile astea si le vor regasi aici.

Nu exista retete, pentru ca e vorba de oameni, mereu supusi erorii. Mama uneori imi zice ca nu-i prea bine sa ma stradui sa fiu… “politically correct” cum s-ar zice in relatii, ca o fata trebuie sa faca pe “pretioasa”, sa se lase greu si sa para usor de pierdut (amuzant ca imi zice asta ca nici ea nu e asa) dar drept vorbind e o prejudecata pe care o au multe fete ( si mamele lor ) si o si pun in practica, una din prejudecatile pe care eu vreau sa le depasesc si sa si arat ca se poate si fara.

Una peste alta… am concluzionat ca in general suntem constransi sa facem si ce nu am dori sa facem in viata de zi cu zi…la scoala, servici, si alte medii sociale… si relatiile de afectiune cu cineva ar fi bine sa fie tocmai ceea ne face sa ne simtim liberi, sa ne simtim noi, dincolo de toate aparentele.