Plecare spre orasul viselor

Imbarcarea la poarta 10, avionul galben.Destinatia, necunoscuta.Fiecare va scrie "unde" pe un biletel in timpul zborului, il va mesteca de trei ori si il va citi iar. Daca va fi de acord cu ce a scris anterior il va arunca dispretuitor vecinului, pentru critica constructiva.Toate biletelele vor fi apoi confiscate mustrator de catre pilotul avionului, in timp ce avionul, lasat de izbeliste se va indrepta vertiginos spre prabusire. Pilotul va da biletelele catre Biroul Destinatii si va stabiliza avionul la timp.La biroul de destinatii se vor aplica diferite aprobari si apostile : de noroc, de munca, parentale, artistice, de sanatate, infantile, de cimitir, de zei, de moluste...in fine, tot ce trebuie.Pasagerii trebuie sa stie de acum ca inevitabilul se va produce sublim si pe nesimtite.Zborul prea lung si incomod pe alocuri ii va lasa pe toti usor surzi de o ureche, si doar cei mai ghinionisti vor scapa, pentru ca e un adevarat ghinion sa auzi perfect intr-o lume surda de o ureche. Aterizarea se va produce usor dezintegrat, avand in vedere multiplele destinatii.Cateva valize vor fi pierdute neantului.Valize cu praf, dar praf cu valoare sentimentala...Pasagerii vor cobora la destinatie: orasul viselor.Insa nedumerirea ii va trimite grabiti sa caute urmatoarea poarta de imbarcare, pentru ca nu-i asa, au gresit...nici aici nu era! Din pacate, nu toata lumea se imbarca spre destinatie, si asta cauzeaza probleme, pentru ca aeropoartele se aglomereaza masiv.Multora le e frica de numerosii factori de risc ai zborului, dar majoritatea se tem ca nu le va merge pixul cand sa scrie pe bilet destinatia, si astfel, vor ajunge acolo unde e Alb.Nici cel mai bun pix nu garanteaza ca lucrurile vor decurge perfect, altitudinea provocand adesea defectiuni.Va intrebati poate de ce le este frica acelor oameni sa ajunga in Alb?Pentru ca e necunoscut total, sau dimpotriva prea mult previzibil. Cert e ca in Alb nu e niciodata prea aglomerat aeroportul.